Președintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din Camera Deputaţilor, Ioan Bulai, a anunțat că va avea o întâlnire informală cu președintele CNA. Scopul: căutarea de soluții de pedepsire a conducerii TVR pentru unele glume anti-mască/anti-vaccin din emisiunea de Revelion.

Dacă deputatul era de la PSD, o intervenție informală la șeful CNA ar fi fost anchetată de procurori. Deputatul Bulai este însă de la USR, așa că singurul risc al tentativei de a-și plasa mai repede un om la conducerea televiziunii este cel legat de imagine.

Pretextul este unul greșit. Dacă se referea la lipsa de audiență a TVR, da, putea invoca în Parlament asta și puteau fi justificate schimbări la conducerea instituției. De ce n-a ales tema audienței? Poate că nu mai are răbdare să aștepte sesiunea parlamentară, poate că este conștient că o nouă conducere, useristă, va ”realiza” audiențe și mai mici...

Harța lui Bulai cu Garcea explică, însă, de ce bazinul electoral al USR s-a limitat strict la tineri. Cei care au trăit comunismul sunt vaccinați. Sau, ca să rămânem în domeniul Comisiei pentru cultură, arte și informare în masă, au mai văzut filmul.

De ce nu zâmbesc șefii USR-PLUS?

V-ați întrebat vreodată de ce în majoritate liderii USR nu zâmbesc decât atunci când își fac selfie? În rest stau încruntați, sunt plini de morgă, poartă pe umerii lor povara omenirii, vorbesc în sentințe, parcă țin un discurs în fața piramidelor, ca Napoleon, chiar și atunci când merg la baie. Vor să fie solemni și când se ușurează.

Singura formă de umor cu care se ciocnesc din greșeală este, evident, umorul involuntar. Pentru că propaganda este solemnă, propagandistul nu operează decât, eventual, cu satira. Umorul este interzis. Bulă sau Garcea nu ar fi putut apărea la televizor, în timpul dictaturii lui Ceaușescu, și se pare că au din nou probleme, azi.

Activiștii prin care PCR controla Cultura, la fel ca dl. Bulai, nu se remarcaseră prin opera lor culturală. Erau activiști care avansau într-o carieră politică, așa cum și dl. Bulai, după un meteoric stagiu de translator, își clădește cu ajutorul partidului. Principalul lor instrument de lucru era cenzura. Cine stabilea limitele, cine hotăra ce este arta, cât pot spune actorii? Partidul.

Cenzura, prioritate în Cultură 

Cu un președinte al Comisiei de Cultură din ”noua politică”, m-aș fi așteptat la soluții pentru criza în care se află, de un an, oamenii de cultură. Să ceară, de pildă, reluarea spectacolelor și a evenimentelor, cu condiția prezentării unui test negativ. Primele lui griji sunt să interzică, să pedepsească, să controleze.

Adevărul este unul singur, cel stabilit de partid, sau mai bine zis de partide, până la fuziunea USR-PLUS. Iată că publicul are, din nou dreptate: nu s-a înșelat când i-a etichetat pe noii politicieni drept neo-marxiști.

Cu o singură mențiune. Solemnitatea poate fi și un semn al imaturității, nu doar un efect secundar al propagandei. Așa cred puștii, că trebuie să pari serios când vorbești despre lucruri serioase. Greta nu zâmbește nici măcar la selfie și uite că are un succes mai mare ca Bulai.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News