Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Bruxelles, după teroare. ”Ne-am obișnuit cu ei peste tot, deși nu e normal”
Atentatele teroriste țintesc Europa. După Franța, a urmat Belgia. Bruxelles. Mai exact, aeroportul și o stație de metrou. Zeci de oameni au murit.
Am aterizat pe aeroportul unde, în martie, au avut loc două explozii. Încă se repară. Prăfuit și-n construcție îți amintește de ce s-a întâmplat atunci. Inexplicabil, mai mult de curiozitate, decât din motive de teamă. La intrarea în țară, m-aș fi așteptat la mai multă securitate. A fost la fel ca-n România. O simplă verificare a pașaportului. Și atât. Mai multă securitate a fost la plecarea din Bruxelles. Mergând spre autocar, am ridicat privirea. Doi militari cu puști în mâini coborau pe scara rulantă. Au coborât printre noi, cu noi. Fluierau.
Mai târziu, mi-am dat seama că-i vezi peste tot: patrulând pe străzi, la intrarea în instituții. ”Ne-am obișnuit cu ei peste tot, deși nu e normal” a spus o persoană care locuiește în Bruxelles.
Un lucru e sigur. În Bruxelles, nu pare că atacul terorist a semănat teroare. Turiști sunt mulți. Viața oamenilor merge liniștită mai departe. Este agitată doar de cartierele gălăgioase și rău famate de oameni de culoare. Musulmani am văzut puțini și, aparent inofensivi.
Pe 29 a avut loc un protest al sindicatelor de la metrou și transport în comun, mai puțin al celor de tramvaie. Deși urma să înceapă la 11.30, de la ora 10.00, cel puțin, erau aliniate dube de poliție.
Erau polițiști de-o parte și de alta a străzilor.
Protestul a fost altfel. Sindicaliștii care au blocat Bruxellesul au protestat îmbrăcați fie în roșu, fie în verde, în funcție de sindicatul din care făceau parte. Au mers în marș de la o gară la alta și s-au oprit în Grand Place, un fel de Centru Vechi, unde s-au pus pe băut bere și socializat.
Mergând pe una din străduțele ce dau în Grand Place, am auzit două bubuituri. M-am uitat în jur, nimeni nu era speriat. Din contră, parcă nici nu le auziseră. Am mai auzit una. Am intrat într-un mic restaurant unde gofrele erau în geam. Era o singură angajată, o româncă. ”Bubuie de la protestatari. Mereu protestează”, spune ea. Când ajung în Grand Place, mai aud o bubuitură urmată de aplauze.
Concluzia? Aici parcă nici nu a fost un atac terorist. Nu și-au atins scopul. Viața oamenilor e liniștită și chiar frumoasă și merge mai departe în ritmul obișnuit.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
