M-am uitat 10 minute, la finala X Factor, și am fost sigur că va câștiga Tudor Turcu. Nu c-ar fi fost vreun aranjament.  Votul prin sms este mai sigur decât votul la parlamentare. Astfel de concursuri   urmăresc  o audiență cât mai mare , deci producătorii nu au niciun motiv să aranjeze ceva. Postrul tv câștigă cu atât mai mult ( live și în  viitor)  cu cât solistul e mai popular.

De unde siguranța? Păi, oamenii aveau de ales între un rocker și... Și ce? Zeci, dacă nu sute de fete, care arată toate la fel, din cauza machiajului sau chirurgiei, cântă la fel de androidic (voci fie asamblate pe calculator, fie  antrenate la sală,  ca la culturism). Poate n-am eu ureche muzicală, dar la radio, dacă nu spune prezentatorul, nu ghicesc ce fătucă a evadat din club să mai toarne un hit, marca Moga, din cutia PC-ului.

Măcar, rockerul are fața lui, naturală, nu una confecționată de industria de profil, și o voce pe care o recunoști , fie că îți place, fie că nu.

Dar, să mă întorc la Medical Factor. Nu-l mai auzisem pe Dan Bittman după operația din Viena. În studenție, strângeam cu greu o sută de lei, rezervarea pentru o masă în Forumul din Costinești, ca să ascultăm Holograf de la un metru de scenă. A fost un șoc să constat efectul elongației de nerv recurent, un incident destul de frecvent în timpul operațiilor pe carotidă. Bine, dar astfel de probleme apar și în România și la New York, de ce s-a dus Bittman la Viena pentru operație?

Din cauza reclamei. Și oameni care își permit să aleagă fără să privească în portofel și oameni care își vând apartamentele ca să facă rost de bani pentru operație merg  ”afară”. Poate de aceea, aud tot mai des plângeri : nu m-a băgat în seamă, o groază de bani dați degeaba, au apărut probleme și mă întorc acolo de două ori pe lună...

Mai curat, mai dotat și mai bine organizat, spitalul occidental, că e din Viena sau din Paris, nu face minuni.  Sunt incidente care nu pot fi evitate, care țin de genetică și de șansă, sunt necazuri care apăreau și acolo și la noi. Mai e vorba, însă, și despre atenția acordată fiecărui caz în parte. E drept că medicii din Vest știu să se poarte mai bine cu pacienții, dar asta nu înseamnă că le dau mai multă atenție. Ei lucrează într-un ritm infernal , ca la service: vine clientul, îi schimbă piesa, îi dau factura, cheile și talonul, după care uită cazul. Dacă mai ai nevoie de un reglaj, te sui în avion, te duci la service, vine altul și ia totul de la capăt.

Poate că Bittman era tratat mai cu grijă, acasă. Operația sa putea fi făcută aici, fără probleme. În cazul lui Mircea Solcanu, o tumoră glomică de la baza craniului nu avea cum să fie operată cu succes în țară. Aparatura, dacă există, a intrat de prea puțin timp în spital pentru ca această intervenție să ajungă una de rutină. Solcanu era obligat să plece în străinătate, Bittman nu.

Păcat că n-o să-l mai auzim pe Bittman până la vară, că nu mai e niciun concurs de jurizat. Ne mai amintea proverbul: să nu te legi la gât cu un fular din Viena, dacă nu te doare mâna să plătești jumătate de preț la București.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News