Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Beatificați de Papa. Cardinalul Iuliu Hossu: ”Puteam pipăi toate oasele. Am trăit foamea”
foto 1: PS Iuliu Hossu, la Căldărușani, 1968 (se observă crucea primită de la Papa Paul al VI-lea) foto 2: PS Iuliu Hossu, imediat după moarte – Spitalul Colentina din București, 28.05.1970. SURSA FOTO: eparhiaclujgherla.ro
Marți, 19 martie 2019, solemnitatea Sfântului Iosif, Papa Francisc a aprobat decretul privind martiriul a șapte episcopi greco-catolici români.
Duminică 2 iunie 2019, Sfântul Părinte Papa Francisc îi va beatifica pe cei șapte episcopi români greco-catolici uciși din ură față de credință în diferite locuri din România între anii 1950 – 1970.
Cu această ocazie Papa Francisc îi va întâlni pe credincioșii greco-catolici și va celebra Sfânta Liturghie pe Câmpia Libertății din Blaj.
Cine a fost Episcopul Iuliu Hossu
Iuliu Hossu s-a născut la 31.01.1885 la Milașu Mare (azi Milaș, jud. Bistrița-Năsăud). Între 1892 și 1896, a frecventat școala elementară confesională din satul natal. A urmat studiile secundare până în 1900 la Gimnaziile din Reghin și din Târgu Mureș. Apoi a urmat cursul superior la Liceul din Blaj, unde și-a luat examenul de maturitate în 1904. Trimis la Roma, la Colegiul Urbanian, a obținut doctoratul în filozofie (1906) și în teologie (1910) la Ateneul De Propaganda Fide. Încardinat la Lugoj, a fost sfințit preot în 1910 la Roma, scrie site-ul oficial papafrancisclablaj.ro.
După instaurarea regimului comunist, împreună cu toți ceilalți episcopi greco-catolici, a respins fără teamă toate manevrele autorităților comuniste care vizau dezorganizarea și, în final, scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice Române. I-a pregătit pe credincioși pentru zilele grele care urmau.
A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, împreună cu ceilalți episcopi români uniți, în cadrul prigoanei staliniste dezlănțuite împotriva Bisericii Greco-Catolice. Între 1950 și 1954, a fost întemnițat la închisoarea din Sighet, în urma refuzului său repetat de a-și părăsi Biserica.
Mărturiile cutremurătoare din închisoare
„Da, aici în Sighet am văzut, am simțit și am trăit «foamea». Se vorbește de atâtea ori de foame și nu ne dădeam și nu ne dăm destul și destul de bine seama ce este foamea; în temnița Sighetului am învățat ce este foamea și greutatea poruncii Domnului, de a o alina oriunde se află, oriunde se vede; [...]”, se arată într-o declarație a lui Iuliu Hossu, conform eparhiaclujgherla.ro.
”Astfel am fost [de] slăbiți, puteam pipăi toate oasele și mă miram cum țin laolaltă de tendoane, când nu mai erau mușchi; zăcând în pat, nu puteam ține picior peste picior, căci cel de dedesubt mă durea, așa încât eram silit să le țin lângolaltă, întinse pe pat; unii dintre frați îmi spuneau același lucru; [...]”", se mai arată în sursa citată.
A fost izolat în Domiciliu Obligatoriu
După așa-zisa eliberare din închisoare, la 4.01.1955, a fost dus în Domiciliu Obligatoriu în două mănăstiri ortodoxe, împreună cu ceilalți doi episcopi supraviețuitori ai închisorii din Sighet. Între 1955-1956, perioada „destalinizării ezitante”, i-a încurajat pe credincioșii greco-catolici să-și declare public apartenența confesională și a susținut reorganizarea structurilor Bisericii Greco-Catolice în clandestinitate.
Începând din august 1956, a fost izolat în Domiciliu Obligatoriu la mănăstirea ortodoxă Căldărușani vreme de aproape 14 ani. Acolo a fost supus până la sfârșitul zilelor sale unor continue presiuni și umiliri care ar fi trebuit să-l determine să renege comuniunea cu Urmașul lui Petru și credința catolică.
În 1969 a fost făcut cardinal in pectore de Papa Paul al VI-lea. În timpul vizitei trimisului papal, Giovanni Cheli, episcopul Hossu i-a cerut respectuos Papei să accepte ca el să-și continue lucrarea pentru Biserică în țară și să nu fie numit cardinal câtă vreme Biserica sa era persecutată.
Episcopului Hossu i-a fost grăbită moartea
Episcopul se afla în situația de izolare și supraveghere severă. În aceste condiții, dacă ar fi apărut vreo urgență medicală, nimeni nu era însărcinat să anunțe familia. Prin aceasta i s-a luat dreptul la asistență medicală de urgență, în caz de nevoie, scrie eparhiaclujgherla.ro.
Lucrurile s-au întâmplat chiar în acest fel: episcopul a căzut de trei ori în ziua de 7.05.1970, iar internarea s-a făcut cu o săptămână întârziere, la 13.05.1970, după cum arată istoricul Ion Dumitriu-Snagov în raportul său exact adresat Securității. Poate că în aceste 7 zile s-ar mai fi putut face ceva. A murit la spitalul Colentina din București la 28 mai 1970.
A fost înmormântat a doua zi după deces la Cimitirul Bellu Catolic din București. La 7.03.2019 s-a desfășurat procedura de deshumare a osemintelor sale. O parte din oseminte au rămas în același mormânt, cealaltă parte fiind transferată în Eparhia sa de Cluj-Gherla, mai precizează site-ul oficial papafrancisclablaj.ro.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
beatificare episcopi
episcopi beatificati
episcopia greco-catolica
martiri
papa francisc
papa in romania
papa la blaj
program papa
vizita papapei
