Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
BBC: Rusia și Ucraina, versiunea războiului pe care Occidentul nu vrea să o audă
„Ucraina și aliații săi, inclusiv Londra, au amenințat Rusia în ultimii 1.000 de ani să mute NATO la granițele noastre, să ne anuleze cultura; ne-au hărțuit de mulți, mulți ani”. „Desigur, planurile NATO pentru Ucraina reprezintă o amenințare directă pentru cetățenii ruși”.
Așa a declarat Yevgheni Popov, membru al Dumei (parlamentul rus) și prezentator TV influent din Rusia, pe 19 aprilie pentru BBC Ukrainecast. Părerile sale au fost atât surprinzătoare în ceea ce privește narațiunea prezentată de Kremlin, foarte diferite în comparație cu modul în care Occidentul privește invazia din Ucraina. Pentru urechile occidentale, aceste declarații sună aproape de neînțeles.
Sunt doar câteva dintre credințele nu numai ale susținătorilor Kremlinului din Rusia și ale populației generale de acolo, ci și din diferite alte părți ale lumii.
După ce Rusia a invadat Ucraina pe 24 februarie, ONU a organizat un vot de urgență: 141 de națiuni din cele 193 de state membre ONU au votat o săptămână mai târziu pentru a condamna țara lui Putin.
Dar mai multe țări majore au ales să se abțină, inclusiv China, India și Africa de Sud. Prin urmare, ar fi o iluzie ca liderii occidentali să creadă că întreaga lume împărtășește opinia NATO conform căreia Rusia este în întregime de vină pentru acest război catastrofal.
De ce atât de multe țări rămân nehotărâte cu privire la invazia de către Rusia? Există multe motive, de la simplul interes economic sau militar la acuzații de ipocrizie occidentală până la trecutul colonial al Europei. Nu există un singur motiv. Fiecare țară poate avea propriile sale motive pentru a nu vrea să condamne public Rusia sau să se distanțeze de președintele Putin.
Să începem cu China, cel mai populat stat din lume, cu peste 1,4 miliarde de oameni, cei mai mulți dintre ei își primesc știrile despre Ucraina prin mass-media controlată de stat, la fel ca majoritatea oamenilor din Rusia.
China a primit un vizitator de „mare profil” la Jocurile Olimpice de iarnă cu puțin timp înainte ca invazia Ucrainei să înceapă pe 24 februarie: președintele Vladimir Putin. Un comunicat al autorităților chineze publicat ulterior spunea că „nu există nicio limită pentru cooperarea între cele două țări”.
Putin l-a informat pe omologul său chinez, Xi Jinping, că era pe cale să lanseze o invazie pe scară largă a Ucrainei? Absolut nu, spune China, dar este greu de imaginat că nu ar fi existat nici măcar un indiciu despre ce s-ar întâmpla cu un vecin atât de important.
China și Rusia ar putea ajunge într-o zi rivale strategice, dar astăzi sunt parteneri și împărtășesc un dispreț comun față de NATO, Occident și valorile lor democratice.
India și Pakistanul au propriile lor motive pentru a nu dori să antagonizeze Rusia. India își primește o mare parte din armele de la Moscova și, după recenta sa ciocnire cu China din Himalaya, pariază că într-o zi va avea nevoie de Rusia ca aliat și protector.
Imran Khan, prim-ministrul Pakistanului recent înlăturat, a fost un critic înverșunat al Occidentului, în special al Statelor Unite. Pakistanul primește arme de la Rusia și are nevoie de binecuvântarea Moscovei pentru a ajuta la securizarea rutelor comerciale în interiorul Asiei Centrale de Nord.
În calitate de prim-ministru, Khan a continuat cu o vizită planificată anterior pentru a-l vedea pe președintele Putin pe 24 februarie, în aceeași zi în care Rusia a invadat Ucraina. Atât India, cât și Pakistanul s-au abținut la votul ONU pentru a condamna invazia.
Apoi este acuzația, împărtășită în special în țările cu majoritate musulmană, că Occidentul - condus de cea mai puternică națiune a sa, Statele Unite - se face vinovat de ipocrizie și standarde duble.
În 2003, SUA și Marea Britanie au ales să ocolească ONU și o mare parte din opinia mondială, invadând Irakul din motive false, ceea ce a dus la ani de violență.
Washington și Londra au fost, de asemenea, acuzate că au contribuit la prelungirea războiului civil din Yemen prin înarmarea Royal Saudi Air Force, care efectuează frecvente atacuri aeriene acolo în sprijinul guvernului oficial al țării.
Pentru multe state africane există alte motive, chiar mai istorice, în joc. În perioada sovietică, Moscova a „inundat” acel continent cu arme, încercând să înfrunte influența americană și occidentală de la Sahara până la Cape Town.
În unele locuri, colonizarea Europei de Vest în secolele al XIX-lea și al XX-lea a lăsat o moștenire de resentimente de durată față de Occident, care persistă și în prezent.
Franța, care a trimis trupe în Mali în 2013 pentru a împiedica Al Qaeda să preia controlul asupra întregii țări, nu este populară în fosta sa colonie. Așa că acum majoritatea trupelor franceze au plecat pentru a fi înlocuite de mercenari ruși susținuți de Kremlin din Grupul Wagner.
Nu este surprinzător că Siria, împreună cu Coreea de Nord, Belarus și Eritreea, a sprijinit invazia pornită de Rusia. Președintele sirian Bashar al-Assad se bazează foarte mult pe Rusia pentru supraviețuirea sa, după ce țara sa risca să fie invadată de luptătorii ISIS în 2015.
Dar chiar și aliații Occidentului de lungă durată, cum ar fi Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite (EAU), au rămas relativ tăcuți în criticile lor față de Moscova, în ciuda votului în favoarea rezoluției ONU.
Conducătorul de facto al Emiratelor Arabe Unite, Prințul Moștenitor Mohammed bin Zayed, are o relație bună cu Vladimir Putin, iar fostul său ambasador la Moscova a fost în călătorii de vânătoare cu liderul rus.
De asemenea, merită să ne amintim că relația prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman cu președintele Biden este în mare parte disfuncțională. Așa de mare este antipatia unul față de celălalt, încât cei doi bărbați refuză să răspundă reciproc la apelurile telefonice.
În plus, când liderii mondiali s-au întâlnit la Buenos Aires pentru Summitul G20 de la sfârșitul anului 2018, la doar câteva săptămâni după ce Occidentul l-a acuzat pe prințul moștenitor saudit că a ordonat uciderea înfiorătoare a jurnalistului saudit Jamal Khashoggi, majoritatea liderilor occidentali l-au tratat pe prințul saudit cu distanță.
Dar Putin, dimpotrivă, i-a adresat un salut cald. Nu este ceva ce liderul saudit trebuie să fi uitat repede.
Țările menționate anterior nu susțin activ această invazie, în afară de Belarus. Pe 2 martie, la votul de la ONU asupra războiului, doar cinci state au votat pentru Rusia... iar Rusia a fost unul dintre ele.
BBC notează că un lucru este cert: liderii occidentali trebuie să înțeleagă că nu întreaga planetă le împărtășește viziunea despre Putin și nu întreaga planetă, din păcate, este pro sancțiuni aplicate Rusiei. Din motivele enumerate anterior.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
