„Dacă m-ai fi întrebat în februarie, sau chiar acum șase luni, nu aș fi putut prezice unitatea pe care o avem acum în rândurile noastre”, a declarat un oficial american pentru BBC, la Bruxelles, notează BBC.

Deci, care este lipiciul care îi ține împreună pe aliații occidentali?

Gândiți-vă doar la nenumăratele titluri de presă pe care le-am citit cu toții care prezic fragmentarea sprijinului occidental.

„Oboseala Ucrainei” a fost anunțată în această vară, la cinci luni de la începutul războiului.

Apoi, criza costului vieții și prețurile dureros de mari ale energiei legate de invazia Rusiei au fost orientate pentru a reduce sprijinul liderilor occidentali pentru Kiev.

Având în vedere că Rusia deține cel mai mare stoc de focoase nucleare din lume, s-a presupus că unele țări ar prefera să se îndepărteze de Ucraina de teama unei acțiuni drastice din partea Moscovei.

Dar nu a fost cazul.

„Hotărârea puternică de a fi alături de Ucraina, pe care o vedem acum, a fost produsă de atrocitățile din partea Rusiei – care vizează civilii și infrastructura civilă”, a spus oficial NATO, sub condiția anonimatului, pentru BBC. 

„O rutină zilnică de crime de război, acele imagini care ne lovesc ecranele zi de zi. Asta ne face imposibil să-i întoarcem spatele Ucrainei”.

Rusia a negat în repetate rânduri săvârșirea crimelor de război.

Oficialii occidentali spun că tacticile Kremlinului au eșuat grav.

„[Moscova] a încercat să șantajeze sau să manipuleze națiunile care susțin Ucraina cu un mesaj „vă putem face și pe voi să suferiți”.

"Dar este invers invers. Așa cum Rusia nu a reușit să slăbească hotărârea ucrainenei cu crimele de război zilnice pe care le impune țării."

Învinuirea de către Vladimir Putin a expansiunii NATO spre est pentru actualul conflict s-a transformat, de asemenea, într-un scop propriu.

Suedia și Finlanda vecină a Rusiei au optat pentru aderare la alianță, după ce decenii au preferat nealinierea, ca rezultat direct al acțiunilor Kremlinului.

Mulți oficiali au legat, de asemenea, progresele neașteptate ale forțelor armate ale Ucrainei împotriva Rusiei, cu un puternic sprijin occidental. Sau, spus mai cinic, făcând mult mai greu din punct de vedere politic pentru aliați să reducă acest sprijin.

Țările NATO jonglează cu două forme de sprijin pentru Ucraina: cea practică și cea politică.

Practica este axată pe modul de structurare a industriilor pentru a putea continua să producă și să ofere sprijin militar pentru Ucraina.

Oficialii NATO spun că ajutorul acordat Ucrainei este mai deliberat și pe termen mai lung acum decât în ​​primele săptămâni de după invazia Rusiei, marcate de panică.

Dar alianța trasează o linie deliberată între sprijinul militar pe care îl oferă propriilor săi membri și Ucraina, unde ajutorul este decis și oferit de guvernele naționale ale membrilor NATO, nu de alianță în ansamblu.

Această distincție „subțire”, așa cum mi-a spus un diplomat din Bruxelles, nu este recunoscută de Kremlin. Dar este importantă pentru NATO, deoarece încearcă cu disperare să evite intrarea într-un conflict direct, și, prin urmare, în escaladare, cu puterea nucleară rusească.

Deci, NATO a sporit considerabil capacitățile de apărare pentru „flancul estic” al țărilor membre apropiate geografic de Rusia, dar alianța spune că nu are nicio misiune organizată în interiorul Ucrainei. Nu antrenează soldați ucraineni și nu oferă Kievului sprijin militar ca organizație.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News