S-a spus despre Dan Diaconescu că este invenția lui Traian Băsescu. Că a fost aruncat în luptă pentru a lua din voturile USL, astfel încât Opoziția să nu facă 50 la sută plus unu. Reală sau imaginară, vizita pe care un consilier prezidențial i-ar fi făcut-o domnului Dan, în arest, a ajuns legendă.

Cert este că strategia lui Băsescu pornea de la fragmentarea votului și promisiunea că nu va da guvernarea unui premier USL.

Nu doar PDL, ci întregul sistem de putere girat de Traian Băsescu se bazează pe ipoteza că președintele va continua să facă jocurile și după alegeri. Această ecuație se dovedește falsă, dar nu plecarea lui Frunzăverde face demonstrația. Demisia vice-liderului PDL e consecința scăderii  partidului sub nivelul PP-DD. Practic, PDL nu se mai bate cu USL, ci trebuie să reziste pe locul doi, având puține șanse să depășească partidul lui Dan Diaconescu. Evident că liderii care se mai pot salva de la naufragiu o vor face, scufundând și mai rău barca marinarului.

Construcția lui Băsescu a rămas fără cheia de boltă: cum să dea guvernul partidului care iese, în cel mai bun caz, pe locul trei? Ce speranțe oferă Băsescu și ai lui electoratului cu IQ peste medie? Că va face un guvern cu OTV, în care Radu F. Alexandru și Paleologu acționează din poziția de aliat mai mic? Iar restul electoratului, de ce să se încurce cu PDL și să nu voteze din prima PP-DD? După alegeri, de ce s-ar alia Dan Diaconescu și parlamentarii săi cu un partid mai mic, care duce în cârcă pasivul guvernării Boc și impopularitatea lui Băsescu?

Așa zisul șantaj nu mai poate funcționa din noiembrie, când orele lui Băsescu sunt numărate (în cazul în care președintele nu va fi demis primul, înaintea localelor și generalelor). Dimpotrivă, ”șantajabilii” ar trebui să fie mai speriați de noua putere, inevitabilă, decât de un lider despre care se poate vorbi la trecut.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News