Crin Antonescu a lansat o ipoteză în emisiunea lui Mihai Gâdea, la Antena 3. Se discuta despre reprezentarea României la Bruxelles. Antonescu a spus că Băsescu își negociază, de fapt, propriul scaun: cineva are interesul ca Traian Băsescu să voteze la fel ca el, ca să nu fie singur  în Consiliul European. ”El încearcă să prindă o conjunctură în care cineva să aibă nevoie de un Băsescu care să ridice mâna acolo. Poate de asta a fost pus înapoi acolo și crede că poate frauda încă odată alegerile și la 9 decembrie”, a spus Antonescu. Chiar dacă nu a dat nume, acel cineva, e limpede pentru toți, că este o ea, nu un el.

Premierul Spaniei, deși face parte din Partidul Popular European, dar și cel al Italiei (idem) au părăsit-o pe Angela Merkel încă din iunie, când la reuniune s-a dus Ponta.  Marea Britanie e împotriva planului propus de Rompuy, ca și alte state ale vechii Europe.  Antonescu nu exclude, totuși, o victorie a Germaniei, împotriva cursului jocului. În acest caz, cel puțin la nivel propagandistic, echipa lui Traian Băsescu mai poate puncta,  securizându-și  un  electorat redus numeric, dar puternic ideologizat și disciplinat la urne. În caz contrar, eșecul electoral va ARDe usturător PDL-ul.

Coincidență, pe un alt post de televiziune se discuta tot despre Antonescu. Ion Antonescu. Mai precis, se punea problema dacă a făcut bine că a ordonat trecerea Nistrului, angajând țara într-un război pentru care nu era pregătită. Aluziile la prezent au fost limitate la disputa președintelui cu Regele Mihai. De fapt, alta e posibila conexiune  cu ziua de azi: Ion Antonescu conducea un guvern de tehnocrați și a luat decizia fără o dezbatere politică. Dacă ar fi existat computere, poate că ar fi fost asistat de niște generali cu laptop-uri. Astfel, România nu a avut un acord cu Germania, iar angajarea unor forțe militare mai mari decât a Ungariei și Italiei la un loc s-a făcut doar pe baza unei strângeri de mână între cei doi conducători.  Fără nicio motivație strategică, Ion Antonescu a declarat război SUA...Cât timp frontul a mers bine, mareșalul a fost aclamat de popor. Când au venit telegramele de la Stalingrad, unde două Armate au intrat în pământ sau în lagăr,  doar Siguranța l-a mai menținut pe Antonescu la putere.

Desigur, nu putem vorbi despre situații similare.  Istoria ne arată însă că, atunci când în locul sprijinului popular te bazezi pe jocuri din afară, depinzi prea mult de evoluția aliatului extern. Cel puțin în ceea ce privește bătălia de la Bruxelles, telegramele vin  înainte de 9 decembrie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News