Rar l-am văzut pe Vasile Blaga atât de pătimaș, ca la mitingurile anti-referendum. Mi-era teamă că va exploda de indignare, cum explodează o butelie încinsă la flacăra democrației. Despre limbajul folosit nu am ce comenta: textul cuvântării se recită, nu se comentează.

Mai nou, observ că pe lângă acuzații grave (lovitură de stat, Monitorul Oficial, bla, bla, bla) aduce în sprijinul politicii PDL și cifre. ”Lucrurile nu au eavoluat rău, spune Blaga în gândul.info. Pentru suspendare sunt  53% , 37 împotrivă , 10 % nehotărâţi. Dacă mai erau două săptămâni de campanie nu era nicio problemă. Cam 42 - 43% din cei înscrişi pe liste vin la vot”.

Mă mir că un politician cu experiența lui Blaga se poate ”prosti” singur. În 2007, prezența la vot a fost de 44,45%, adică  8.135.272  de alegători s-au prezentat la urne. Într-un an în care abia intrasem în UE, când piața imobiliară explodase, iar mașinile nou înmatriculate făceau din București capitala ambuteiajelor.  În 2012, după trei ani de scandaluri, de sărăcie și criză, după ce zeci de mii de oameni au ieșit în stradă, iar valul schimbării a măturat Europa, să credem că interesul electoratului a scăzut cu 1 la sută?

Expunerea lui Blaga e dincolo de loialitatea față de un fost șef, ba chiar face rău partidului pe care îl conduce. O ieșire demnă din scenă a lui Băsescu ar fi eliberat PDL de răspundere pentru dezastrul 2009-2012 și i-ar fi permis să intre curat în campania din toamnă. Agățarea disperată de putere, sfidarea celor 7-8 milioane, crește riscul ca PDL să ajungă alături de PNȚCD. De ce ar risca Vasile Blaga totul pentru Traian Băsescu?

Nu-mi vine în minte decât o posibilă explicație: ”Bine, mor eu, dar o să-i trag pe cât mai mulți după mine”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News