PDL a murit pe 6 mai 2010. Teoretic, în luna aceasta, în care se desfășoară Convenția partidului, trebuia să-i facem parastasul de un an. Și așa electoratul din România nu prea ține cont de doctrine, ideologii ș.a.m.d. Partidul Democrat a fost întotdeauna un partid de lider. Adică Roman, ulterior Băsescu, care și-au transformat capitalul de imagine în voturi pentru partid. Iar liderul de facto al PDL a pierdut cea mai mare parte a acestui capital în timpul faimosului discurs de anunțare a crizei. Că a greșit tonul, că orice ar fi spus, tot aia era, nici nu mai contează. Cert este că altă locomotivă de imagine nu există, iar decuplarea marelui public de Băsescu a fost brutală și definitivă.

N-ar fi exclus să recupereze o parte din simpatia electorală, în special printr-o campanie de comunicare adresată celor care l-au votat și care vor dori să-și revalorizeze decizia ( uite, că am avut dreptate, dovadă că l-au votat unii, din nou). Dacă la început a fost simpatizat pentru că promitea răzbunare (țepe etc) sau din simpatie ( e de-al nostru), acum ar fi susținut de rușine, de cei care nu recunosc că au greșit, sau drept mulțumire ( de cei cărora le-a mers bine, câți or fi fiind ei). Oricum, vor fi prea puține opțiuni pro-Băsescu ca să mai mențină PDL la putere. Practic, marele merit al lui Traian Băsescu nu e că a reușit să aducă partidul la guvernare, când era „în tendințe”, ci că l-a menținut în viață după dramatica prăbușire din 6 mai.

Emil Constantinescu și-a consumat capitalul electoral pentru a gira decizii care s-au dovedit benefice pentru țară. Înjurat, după ce a permis avioanelor occidentale să survoleze România, ca să atace  Serbia lui Miloșevici, ar fi trebuit să fie adulat după ce am intrat în NATO și UE. Uite că nu-i ridică nimeni statuie! M-aș mira să-i mulțumească românii  lui Băsescu că le-a mers rău, în 2010-2011, peste doi ani, când le-o merge bine, mai ales când văd firmele pedeliste cum prosperă, cât timp ei trag targa pe uscat.

Ieșirea lui Constantinescu din cursa electorală a distrus, însă, PNȚCD, rămas fără lider. Emil avea circa 20 de procente când și-a anunțat retragerea. Nu  ar fi fost suficiente pentru un nou mandat, dar ar fi propulsat partidul peste pragul electoral.

Băsescu nu mai candidează, dar, așa cum spuneam, are alt rol: de a ține PDL închegat. Asta era singura șansă de supraviețuire a pedeliștilor. Cu dosare, cu amenințări, cu recompense, cu promisiunea unor manevre de ultimă oră, care vor anula avantajul Opoziției, a reușit să dea senzația celor din partidul său că nu e totul pierdut. Mitul reîntoarcerii, minunea de la orele serii, din noaptea alegerilor, speranța că va încăiera Opoziția... sunt tot atâtea motive de încurajare. Exact ca în filmul Nemuritorii: liderul își pune tovarășii să care un cufăr cu aur, pentru a plăti armele unei oștiri eliberatoare. De fapt, în cufăr sunt pietre, iar personajul lui Sergiu Nicolaescu avea nevoie de un pretext ca să închege o trupă, care să lupte până la capăt. Chiar dacă trupele portocalii chiar cară saci cu bani, din războiul lor de patru ani cu populația, voturi nu se găsesc în ladă. Dar, spre deosebire de eroi din film, vor scăpa, dacă rezistă până la capăt.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News