Plăcintă a plâns și a fugit de la vot pentru că o durea burta. Nu trebuie să fii Feldman Alexandru ca să știi de ce boală suferă doamna Plăcintă: are aceleași simptome care l-au dat gata, în 2004, pe Teodor Stolojan. E prea puțin important, pentru istorie, de ce s-au sucit Drăgulescu și Dugulescu: de frică, de șmecheri, de patrioți ce sunt, de coincidența aceleiași inițiale.

Nu contează nici că au salvat onoarea românilor câțiva reprezentanți ai minorităților naționale. Nu conta prea mult nici dacă Ungureanu rămânea la pupitru.

Nici nu mai aștept să văd pe cine va numi Băsescu premier, cred că are o importanță secundară.

Ce contează este că România, sau, mai bine zis, românii s-au unit în sfârșit în jurul unui proiect național. Bugetari, patroni, politicieni, administratori, țărani sau șoferi de taxi, 90 la sută dintre ei vor să scape de Traian Băsescu. Nu e cine știe ce, dar poate constitui punctul de pornire într-o nouă istorie. Ne aflăm, azi, într-o situație similară celei din decembrie 1989. Nu doar poporul s-a săturat de dictator ci și apropiații săi din partid.

Metodele prin care îi mai ține în frâu sunt exact cele pe care le folosea Ceaușescu. Nici instituțiile  cu care lucrează nu s-au schimbat prea mult. De aceea, îl așteaptă același scenariu, dacă se agață de putere: va rămâne singur, să dea socoteală.

Cu un guvern al USL, frica de ”organe” dispare. Așa că evadările din țarcul portocaliu vor goli sediile de partid, cum se goleau sediile PCR în 1989. Cu un guvern al lui Băsescu, fug electorii, iar PDL dispare ca PNȚCD.

 Ce va face noua Putere cu această țară? Va avea proiectul din 2012 rezultate mai bune decât cel din 1989? Acestea sunt întrebările esențiale. Avem o singură certitudine: epoca Băsescu s-a încheiat. Următoarele șase luni decid doar dacă îi va supraviețui PDL. Dar asta, la nivelul istoriei, e la fel de important ca durerea de burtă a doamnei Plăcintă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News