Muzeul Național al Literaturii Române invită publicul la o nouă întâlnire de colecție. Azi, 22 martie, ora 18.00, în Sala Perpessicius din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe) invitat al MNLR este actorul Vladimir Găitan, se arată într-un comunicat.  

Despre Vladimir Găitan 

Absolvent al Institutului de Teatru și Artă Cinematografică, Vladimir Găitan s-a născut la 2 februarie 1947, la Suceava. A jucat în „Reconstituirea”, „cel mai bun film românesc”, după cum a fost etichetat de critici. A fost director al Teatrului de Comedie şi al Teatrului Nottara, precum şi al studiourilor România Film.

Pasionat de istorie, își făcuse planul să devină geolog, ca să cunoască muntele în profunzimile lui enigmatice. Din păcate, cu dosarul său deloc „curat” nu a avut nicio şansă să intre la Geologie, întrucât domeniul era considerat „de importanţă naţională”.  Așa că a ajuns actor…

După lovitura cu „Reconstituirea” au urmat „Mușatinii” (1971) „Săgeata căpitanului Ion” (1972), „Întoarcerea lui Magellan (1974), „Zile fierbinți” (1975), „Războiul Independenței” (Serial TV – 1977), „Pentru patrie” (1978), „Ultima noapte de dragoste” (1979), „Duelul” (1981), „Întâlnirea” (1982),  „Năpasta” (1982), „Întunecare” (1985), „Noi, cei din linia întâi” (1986), „Mircea” (1989), „Coroana de foc” (1990), „Oglinda” (1993), „Omul zilei” (1997), „Femeia visurilor”(2005), „Triunghiul Morții” (1999), „Supraviețuitorul” (2008), „Poker” (2010).

„Un grădinar ce-și poartă semințele sufletului în buzunare, la fiecare pas răsărind flori ce-i îmbată pe toţi cu parfumul lor, Vladimir Găitan este un actor care se exprimă prin întreaga sa fiinţă. I-ar fi plăcut să-şi facă meseria într-o ţară normală, cu oameni normali, cu relaţii normale, cu respect pentru ideea de bătrâneţe.

Actorul crede cu tărie că profesia sa este „sinonimă cu flacăra de magneziu. Ştim cu toţii că arde cu intensitate şi cu o luminozitate şi forţă de fulger. Eu am asemuit întotdeauna ce facem noi cu această flacără efemeră, care explodează şi era folosită la flash-urile aparatelor de fotografiat, de imortalizat clipe. Niciodată nu am cântărit, nu mi-a fost gândul la a cuantifica ce mi-au dat spectatorii şi cât le-am dat eu. Când urc pe scenă, din acel moment tot ce-mi doresc este să ard ca o flacără de magneziu. Gândul meu este să dau. Nu stau o clipă să cumpănesc ce primesc înapoi. Nici măcar aplauzele, care te bucură foarte abstract aşa, nu le consider un merit. Faptul că se face linişte, că eşti ascultat, că simţi că sala e cu tine, este cea mai mare răsplată pe care ţi-o oferă spectatorul”.

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”

Pentru că la Interviurile MNLR se discută despre literatură, Vladimir Găitan va rememora perioada în care a filmat pentru „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, ecranizare după romanul publicat în 1930 de Camil Petrescu, care surprinde drama intelectualului lucid, dominat de incertitudini, însetat de absolutul sentimentului de iubire.

Nefiind o ecranizare fidelă a romanului, ci doar inspirat de opera literară de la care a împrumutat dialoguri și scene, filmul în care rolul principal este deținut de Vladimir Găitan s-a concentrat pe analiza sentimentelor în contextul războiului.

Filmul nu urmăreşte cu maximă fidelitate firul narativ al romanului, dar reuşeşte să redea zbuciumul celor doi protagonişti – locotenentul Tudor Gheorghiu şi soţia sa Lena (nume schimbate față de cele ale personajelor din roman,  Ştefan şi Ela) – a căror dragoste este întreruptă de începerea Primului Război Mondial.”

„Ultima noapte de dragoste”, în regia lui Sergiu Nicolaescu, o coproducție a Casei de Filme 3 și Cine TV Berlin, realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, a intrat în faza de producție în februarie 1979 şi a fost încheiat un an mai târziu. Filmările s-au desfăşurat la București, Bran, Făgăraș, Câmpulung Muscel, Constanța și Buftea.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

[citeste si]

 

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News