Au oamenii literelor din România mai multă recunoaştere în afară decât în ţara natală? Se întâmplă, nu de puţine ori, să găsim pe rafturile magazinelor de carte volume semnate de români, autori contemporani care au stat în anonimat până să treacă frontiera. Abia după ce s-au stabilit în altă ţară publicul a început să-i citească, criticii să le aprecieze operele şi vânzările să crească.

"E meseria unor singuratici care nu au în spate echipe sau instituţii culturale"

Anca Mizumschi, autoarea bestseller-ului "Cei care cumpără stele", stabilită în statul american Arizona, a vorbit în exclusivitate pentru DC News despre ce contează cu adevărat atunci când vine vorba despre succes dar şi despre viaţa literară din România unde, din păcate, performanţa se măsoară la nivel individual iar autorii nu se încurajează şi nu se promovează unii pe alţii, aşa cum se întâmplă în Occident.

"Eu nu cred că succesul depinde neapărat de locul geografic în care trăieşti. Dacă eşti foarte puternic în scrisul tău şi ai o pasiune în direcţia asta dar şi munceşti foarte mult, că nu cred că cineva pe lumea asta îşi imaginează că talentul este suficient, dacă reuşeşti în mod determinat să te ţii de treabă nu cred că în lumea aceasta globalizată contează foarte tare unde eşti tu cu adresa poştală. Eu am scris această carte ("Cei care cumpără stele", bestseller) în timpul pandemiei de Covid, când toată planeta a fost arestată. Iarăşi, nu cred că a contat că locuiam în Arizona sau la Bucureşti.

Limba română este limba în care o să scriu toată viaţa mea, pentru că ceea ce pot face în română nu pot face în alte limbi, în sensul că imaginile, cuvintele, au altă tensiune, au jocurile frazelor. Faptul că eu scriu în română şi cunosc oameni de pe foarte multe continente din diaspora face ca în momentul de faţă să spun exact, ca-ntr-un citat de Nichita Stănescu, că limba română este patria mea, nu acea adresă poştală de pe uşă.

Viaţa literară din România nu este una în care scriitorii se sprijină unii pe alţii şi încearcă că asigure o vizibilitate internaţională a culturii româneşti ca o chestie de grup. Este o viaţă literară în care reuşesc numai demersurile individuale. Şi atunci cei care se mută în România poate au mai multe resurse în ceea ce priveşte demersurile individuale. Nu am o explicaţie foarte clară, dar tot ce pot să spun este că este meseria unor oameni singuratici iar reuşita lor, de obicei, nu are în spate echipe sau instituţii culturale româneşti. Imaginea unei ţări este dată de valorile ei. Că valorile acestea sunt în artă, sunt în sport... nu contează. În America se ştie că România este reprezentată de Dracula, Nadia Comăneci şi mai puţin Hagi. Astea sunt singurele lucruri pe care le ştiu despre România. Ceea ce înseamnă că întotdeauna imaginea unei ţări la nivelul publicului, a omului de pe stradă, nu a profesioniştilor, este dată de valorile cu care iese ea în faţă şi care sunt competitive pe plan internaţional."

Interviul complet aici:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News