Aspretele încă mai trăiește pe valea râului Vâlsan din județul Argeș, însă studierea acestui pește unic în lume rămâne în continuare o provocare pentru specialiștii care depun toate eforturile pentru a-i conserva habitatul și pentru a salva specia de la dispariție.

Aspretele (Romanichthys valsanicola) este un pește de apă dulce care mai trăiește exclusiv pe valea râului Vâlsan din județul Argeș, între localitățile Brădetu și Vâlsănești. Când a fost descoperit, la jumătatea secolului trecut, acest pește putea fi întâlnit și pe cursurile mijlocii ale Argeșului și văii Doamnei, aflate la est și la vest de Vâlsan, însă din cauza amenajărilor hidrotehnice din perioada socialistă și a altor factori care au contribuit la poluarea habitatelor, arealul de răspândire al celui mai rar pește din lume s-a limitat pe doar câțiva kilometri din râul Vâlsan.

În ultimii ani, conservaționistul Alex Găvan a demarat o uriașă campanie de salvare a peștelui, prin reconstruirea habitatului său natural și aducerea acestuia într-o formă cât mai apropiată de cea naturală, construirea unui sanctuar al aspretelui, unde se va încerca înmulțirea artificială a speciei, iar în final repopularea habitatelor istorice (n.r. Râul Doamnei și Argeș), dar și a altor cursuri de apă cu aspreți.

Prin proiectul Aspretele Trăiește, Fundația Alex Găvan a demarat pe 27 iunie o acțiune de reconfirmare a existenței peștelui în râul Vâlsan, iar un exemplar de aspretele a fost prins de ihtiologi și prezentat în exclusivitate reprezentanților mass-media prezenți la fața locului. 

Misterul din spatele aspretelui

 

DC News a participat la acțiunea de pescuit științific al aspretelui și a încercat să afle, de la specialiștii în domeniu, cât de mult a evoluat studierea acestui pește în ultimii ani, ce s-a descoperit și care sunt provocările pe care le ridică cel mai rar pește din lume. Daniel Diaconu, conferențiar universitar în cadrul Facultății de Geografie, Universitatea din București, Departamentul de Meteorologie și Hidrologie, ne-a prezentat pe larg detalii mai puțin cunoscute despre acest pește, care continuă să îi uimească și pe oamenii de știință.

Deși Fundația Alex Găvan a organizat în ultimii 4 ani mai multe campanii de inventariere a exemplarelor speciei, absolut niciodată nu a fost capturat puiet de asprete, o provocare care încă îi animă pe specialiștii de mediu care participă la acțiunile de salvare a speciei.

„Foarte curios este faptul că la pescuitul anterior - și acum un an, și acum 2 ani - s-au prins exemplare care au cam aceeași dimensiune, undeva la 7-8 centimetri. Perioada de reproducere este undeva în luna mai. Având în vedere că acum suntem în luna iunie, nu a trecut o perioadă foarte lungă de timp, însă ne tot așteptăm să găsim și indivizi de dimensiuni mai mici“, a precizat, pentru DC News, conferențiarul universitar Daniel Diaconu.

Potrivit specialistului, nu se cunoaște cu exactitate nici care este perioada la care aspretele ajunge la maturitate și nici care este durata de viață a acestuia.

„Este o specie puțin studiată. Nu am avut sinonimii în alte țări sau în alte spații geografice și este destul de dificil să tragem o concluzie cu privire la acest lucru“, a mai punctat conferențiarul.

„În trecut, germanii au recoltat șase exemplare de asprete, s-a dorit o reproducere în captivitate, însă nu s-a reușit. Poate atunci s-ar mai fi obținut niște informații privitoare la numărul de icre depuse, cum se dezvoltă etc“, a mai adăugat conferențiarul universitar.

Daniel Diaconu a apreciat în acest sens că există atât posibilitatea ca aspretele să „aibă o dezvoltare bruscă și să ajungă repede la dimensiuni mai mari“ cât și varianta ca „acei indivizi de un an sau câteva luni să stea ascunși în bolovănișul din albia râului“, aceasta din urmă fiind mult mai probabilă.

Conferențiar univ. doctor Daniel Diaconu / Foto: Ioan Radu Gava

Fotografierea exemplarelor juvenile de asprete

 

Andrei Togor, președinte al Asociației Aqua Crisius, absolvent de piscicultură și ihtiolog în cadrul proiectului Aspretele Trăiește, a confirmat, de asemenea, că există posibilitatea ca exemplarele juvenile să stea ascunse sub bolovanii de mari dimensiuni din albia Vâlsanului.

„Cel mai probabil, aspretele depune pontele sub pietre, iar exemplarele juvenile rămân acolo și efectiv nu ajung la plasele pe care le folosim noi pentru a prinde peștii din râu. Noi folosim o metodă standardizată de pescuit și nu inovăm, deoarece trebuie să existe o anumită repetabilitate a ceea ce facem“, a mărturisit Andrei Togor.

„Acum, cu ajutorul unor specialiști veniți din Țările de Jos pentru a filma aspretele, am abordat această tematică și ei vor încerca, inclusiv pe timp de noapte, să surprindă juvenilii de asprete în habitatele în care credem noi că ar putea să existe.

Să nu uităm că aspretele este o specie nocturnă, motiv pentru care probabil că și juvenilii sunt activi tot pe perioada în care soarele se odihnește“, a precizat, în exclusivitate pentru DC News, Andrei Togor, președinte al Asociației Aqua Crisius, absolvent de piscicultură și ihtiolog în cadrul proiectului Aspretele Trăiește.

Specialiștii din Țările de Jos amintiți de Andrei Togor sunt cei mai cunoscuți fotografi de pești de apă dulce din lume, iar în această perioadă au încercat în premieră să imortalizeze exemplarele juvenile de asprete de pe valea Vâlsanului.

Înainte ca Fundația Alex Găvan să demareze acest proiect, Ministerul Mediului aprecia că pe valea Râului Vâlsan mai există aproximativ doar 10-15 exemplare de asprete. Recordul istoric de pești capturați a fost în toamna anului trecut, când au fost prinși peste 150 de indivizi.

Andrei Togor - ihtiolog / Foto: Ioan Radu Gava

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News