Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Artificiul legislativ folosit de Nordis: schema prin care ar fi ”vândut” același ”apartament” și de trei ori. Când a început nebunia: "Eu am fost avocatul lor. Vă spun cum procedau”
Laura Vicol. Inquam Photos/ Octav Ganea
DC News a discutat în exclusivitate cu avocatul Bogdan Bărbuceanu despre mecanismele prin care Nordis este acuzată că a făcut mai multe abuzuri, fiind avocatul care a lucrat atât cu unul dintre asociații Nordis, cât și cu păgubiții. Discuția vine în contextul unei divulgări din ANPC.
Compania Nordis, un dezvoltator imobiliar înregistrat la ANPC, a fost implicată într-o serie de controverse legate de proiectul său din Mamaia. Deși autorizațiile de construire indicau că unitățile sunt „unități de cazare” și nu apartamente rezidențiale, dezvoltatorul a continuat să încheie promisiuni de vânzare-cumpărare care menționau dreptul de proprietate asupra unor apartamente. Această discrepanță a atras atenția ANPC, care în 2020 a efectuat un control la Nordis Management Srl. Cu această ocazie, s-a constatat că dezvoltatorul declarase oficial că nu construiește apartamente rezidențiale, însă documentele contractuale arătau contrariul, ridicând suspiciuni privind posibile practici comerciale înșelătoare.
În ciuda acestor probleme semnalate, între 2018 și 2024 nu au fost realizate controale tematice la nivel județean asupra activității Nordis, deși au existat numeroase plângeri legate de întârzierea livrării apartamentelor și de condiționarea acestora de semnarea unor contracte de locațiune. Această lipsă de supraveghere ridică întrebări asupra eficienței autorităților în protejarea consumatorilor și în prevenirea abuzurilor din partea dezvoltatorilor imobiliari. În contextul actual, reglementarea strictă și controalele periodice par esențiale pentru a menține un climat transparent și corect pe piața imobiliară.
O explicație mai detaliată despre acest subiect, oferită de comisarul ANPC Sorin Dumitru Manțu, în temeiul art. 19 din Legea nr. 361/2022, poate fi citită în exclusivitate pe DC News: Divulgare din ANPC: Autorizațiile pentru Nordis nu erau pentru o clădire cu apartamente. Dezvoltatorul imobiliar nu a fost verificat niciodată în 6 ani. Alții erau și de două ori pe lună
În urma dezvăluirilor comisarului ANPC, DC News a venit cu o nouă exclusivitate, discutând cu avocatul Bogdan Bărbuceanu despre mecanismele prin care Nordis reușea să încheie contracte de vânzare-cumpărare și să obțină profit, în ciuda faptului că, din punct de vedere legal, funcționa ca o entitate care oferea „aparthoteluri”. Avocatul, care a lucrat atât cu unul dintre asociații Nordis, cât și cu păgubiții, a explicat cum firma bloca controalele ANPC prin intermediul unui sistem ingenios de antecontracte și modificări contractuale, determinând cumpărătorii să accepte statutul de proprietari temporari, fără a deține efectiv imobilul. Acest artificiu juridic le-a permis să evite obligațiile specifice dezvoltatorilor imobiliari și să vândă repetitiv aceleași unități locative, creând astfel un model de afaceri extrem de profitabil, dar profund înșelător.
"Eu am fost avocatul lor la un moment dat. Vă spun cum procedau. Am avut și păgubiți ca și clienți"
„Eu am fost avocatul lor la un moment dat. Vă spun cum procedau. Am avut și păgubiți ca și clienți. Ei încheiau promisiunea de vânzare-cumpărare, antecontractul de vânzare-cumpărare, pentru vânzarea unui imobil care, la momentul perfectării acestuia, nu era nici măcar edificat, de regulă. În proporție de 90%, s-a întâmplat chestiunea aceasta. Ulterior, edificau construcția și refuzau perfectarea actului de vânzare-cumpărare final. Promisiunea nu transferă niciun drept, ci doar obligă ca în viitor să transferi dreptul. Refuzau transferul acestui drept și veneau cu propunerea către clienți de a încheia acte adiționale prin care să modifice această propunere, astfel încât să se vândă o proprietate temporară, cum prevede Codul Civil.
Adică, ca proprietar, să ai dreptul de folosință o săptămână sau două pe an, restul să fie regim hotelier, administrat de ei, urmând ca tu, proprietar, să primești o cotă parte din ce au strâns ei prin închirierea acestui apartament. Asta după ce, bineînțeles, ar fi scăzut toate cheltuielile cu administrarea resortului respectiv. Bineînțeles că aici au apărut marile probleme, pentru că mulți nu au fost de acord. Adică, dacă eu am dat banii integral pentru un apartament, dar era, de fapt, o garsonieră — ei le numeau în diferite feluri, în funcție de dimensiune, ‘Tenerife’ și altele opulente — sigur că oamenii refuzau. Adică, am cumpărat-o, ți-am dat prețul integral, acum spui că nu mi-o mai vinzi și, dacă mi-o vinzi, trebuie să fiu de acord să o am doar două săptămâni. Era clar că s-a încercat o șmecherie atâta timp cât ei spuneau: ‘Noi închiriem, noi ne ocupăm de administrarea hotelului, iar voi o să primiți o cotă parte de 10% din profitul nostru, după ce am scăzut toate cheltuielile’. Vă dați seama că ei aveau cheltuieli foarte aproape de încasări, astfel încât proprietarului temporar să nu-i dea nimic sau foarte puțin. Vă dați seama, oamenii fiind nemulțumiți, au ridicat această problemă.
Nordisul, după cum spuneam — că am fost avocatul unuia dintre asociați — s-a făcut în felul următor. Ei au făcut blocul X de la zero, pe banii fraierilor — chiar așa gândeau ei. La momentul respectiv, într-adevăr, făcea 60.000 de euro o astfel de garsonieră și se gândeau: ‘Dom'ne, eu pot să o dau cu 150.000’. Petreceau doi sau trei ani până le finalizau. Piața imobiliară, în perioada aceea, a fost în expansiune. ‘De ce să le-o mai dau lor cu 60.000, când pot să o dau altuia cu 150.000?’. Ei au vândut-o altuia, după ce inițial le-au propus oamenilor varianta cu ‘aparthotelul’ și nu au fost de acord — care, de fapt, era o proprietate temporară — și au vândut-o cu 150.000, pe contracte de vânzare-cumpărare, tot promisiuni, și au văzut că pot să-i păcălească și pe ceilalți. Au ținut-o tot așa. Așa s-au ‘vândut’ multe unități locative de ”n” ori, mă rog, impropriu spus ‘vândut’, s-au încheiat promisiuni cu ele, pentru că multe dintre acestea nu s-au vândut niciodată. Sunt foarte puțini cei care au cumpărat și foarte, foarte puțini cei care au acceptat acest tip de proprietate temporară, având informații ulterior că e o șmecherie și că, dacă nu acceptă, nu ar mai primi nimic. Vă dați seama impactul? Adică, hai să ne punem în pielea cumpărătorului. Îți plătesc un avans integral pentru o proprietate și apoi îmi spui că pot să o folosesc doar două săptămâni. Cum să accept așa ceva? Treaba asta era asumată de ei. Ei știau că oamenii nu vor accepta, pentru că ei nici nu mai voiau să le vândă pe bune, de fapt. Voiau să le dea la alte prețuri altor clienți, le promiteau lor, nici lor nu le vindeau, pentru că îi duceau cu vorba.
Variantele de rezolvare erau două, potrivit procedurii civile
Eu am avut clienți care au cumpărat în primul bloc de la mare, atunci când au început construcția la Mamaia — mă refer la primul bloc de lângă plajă. După ce a fost gata, li s-a spus: ‘Am finalizat blocul, dar nu putem să vă mai dăm aici, o să vă dăm cinci blocuri mai în spate’. Imobilul nici măcar nu era început. Nici nu se săpase fundația și ei voiau să vândă cinci blocuri mai în spate. Clientul spunea: ‘Păi stai puțin, eu am cumpărat cu vedere la mare, nu să mă dai două străzi mai în spate și să mai aștept încă trei ani ca să-l faci tu’.
Aceasta a fost afacerea Nordis. Să știți că, la început, eu am cunoscut firma asta, au făcut câteva imobile pe care le-au vândut corect. Apoi a început nebunia. A fost și o dispută între asociați. Unii erau de acord, alții nu. Unii se temeau că vor fi scoși din societate, cei cu acțiuni mai puține. Era o societate pe acțiuni. Nu mai voiau să vândă cu prețul pe care l-au promis, când știau că pot lua de trei ori mai mult. Au vândut și de trei ori, au promis și de trei ori, au văzut că îi pot duce cu vorba, tot încheiau adiționale pentru prelungire, apoi a venit și pandemia, care le-a dat motive pentru alte prelungiri, iar într-un final a bubuit toată afacerea.
Variantele de rezolvare erau două, potrivit procedurii civile. Dacă nu ajungi la o înțelegere cu ei, te adresezi instanței de judecată. Apoi, se întâmpla așa: ori restituirea prețului plătit, pentru că din culpa Comitetului Vânzător nu s-a perfectat contractul. Daunele erau foarte mici pentru cei care au dat banii, dar asta însemna să te judeci cu ei ani de zile și să iei prin executare. Asta era o variantă. A doua era să te adresezi instanței de judecată și să ceri obligarea perfectării contractului de vânzare-cumpărare. Foarte puține cazuri au fost de genul acesta care au reușit. Clienții mei, de exemplu, care au fost păgubiți, având în vedere că eu am fost avocatul unuia dintre asociați, au avut o portiță prin care să negociem și să denunțăm acele promisiuni de vânzare-cumpărare. Au fost puține cazuri fericite în care Nordis a fost obligat ca, în urma denunțării, până la data X să restituie prețul. Denunțarea se face în act autentic. Actele autentice sunt titluri executorii. În momentul în care se împlinește termenul, iar tu nu mi-ai dat banii, atunci eu am pus în executare, iar executorul le-a luat banii direct din cont. Aici sunt cazurile fericite. Mulți nu au reușit să abordeze cele două variante care erau posibile potrivit legii. Din punct de vedere juridic, a fost gândită bine această schemă, astfel încât pârghiile legale să fie cât mai restrânse pentru păgubit”, a explicat avocatul Bogdan Bărbuceanu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
