Autoritatea israeliană pentru antichități a împărtășit recent descoperirile sale din Zanoah, care este menționat în Vechiul Testament, dezvăluind ziduri de piatră, ceramică și alte artefacte care datează de peste 3 200 de ani.

Biblia afirmă că israeliții au ajuns în Țara Promisă, cunoscută și sub numele de Canaan, în jurul anilor 1406-1407 î.Hr. după ce au rătăcit 40 de ani în deșert.

Echipa a descoperit, de asemenea, un mâner de borcan spart care conținea numele unui rege descris în Biblie, furnizând mai multe dovezi ale poveștii biblice a lui Moise.

Povestea Exodului

Povestea Exodului este răspândită în cărțile biblice Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronomul.

Ea începe cu israeliții înrobiți în Egipt, înainte ca faraonul - constrâns de 10 plăgi teribile - să accepte să îi elibereze, iar Moise îi conduce peste Marea Roșie, pe care a despărțit-o în mod miraculos.

După ce au ajuns în Peninsula Sinai, Scriptura spune că au călătorit până la Muntele Sinai, unde Moise a primit cele 10 porunci.

Grupul s-a îndreptat apoi spre granița sudică a Canaanului, dar fiind prea speriați să intre, au fost condamnați de Dumnezeu să petreacă zeci de ani în pustie.

După ce au trecut anii în oaza Kadesh Barnea, israeliții au călătorit apoi spre granița estică a Canaanului, unde Moise a murit și a fost îngropat pe Muntele Nebo.

În cartea ulterioară Iosua, Iosua preia conducerea israeliților, conducându-i în Țara Promisă peste râul Iordan și cucerind Ierihonul - iar Zanoah este menționat în Cartea lui Iosua.

Iosua 15:34,56 prezintă granițele și orașele din lotul tribal al lui Iuda odată ce au intrat în Țara Promisă, care include și Zanoah.

Situl găsit indică prezența vechilor evrei conduși de Moise

Cercetătorii au excavat zona în 2019, dar și-au publicat descoperirile în martie.

Echipa a descoperit ziduri formate din rânduri de roci mari, albe, despre care credeau că erau ziduri de susținere.

De asemenea, au fost scoase din pământ ceramică conservată, una dintre ele având pe mâner o ștampilă pe care scria "a regelui", în onoarea domniei regelui Ezechia în Iuda în anul 701 î.Hr.

Viața lui Ezechia este descrisă în cartea biblică 2 Regi, capitolele 18-20. 

În 2 Cronici, se spune că regele a redeschis Templul lui Solomon, cunoscut drept "Primul Templu" și construit pe locul unde Dumnezeu l-a creat pe Adam.

De asemenea, Ezechia a distrus statuia șarpelui de bronz pe care Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să o facă și care este menționată în Numeri 21:8-9: "Atunci Domnul i-a zis lui Moise: "Fă un chip de șarpe și montează-l pe un stâlp".

Fragmentele de ceramică au împânzit peisajul, datând din momentul în care se spune că israeliții au sosit după cei 40 de ani de rătăcire prin sălbăticie - restul au fost create în următorii 900 de ani.

Alte descoperiri au inclus boluri și ulcioare, dintre care unul avea perforații care sugerează că ar fi putut fi folosit ca felinar, și au fost descoperite și obiecte metalice.

Cu toate acestea, cercetătorii nu au precizat când au fost făcute, ci doar că erau bijuterii din bronz, cum ar fi un inel și un fragment de cercel.

Alte vestigii că oamenii antici au trăit cândva în regiune au inclus unelte de fier, cuie de diferite dimensiuni și benzi de bronz folosite pentru sudarea fierului.

Aceștia au adăugat că numărul mare de descoperiri indică importanța sitului "și evidențiază semnificația potențială [a acestuia]", cât și prezența evreilor conduși de Moise, conform Daily Mail.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News