Nu poți să-i ceri unui președinte care s-a erodat după trei ani de criză să fie la fel de popular ca în momentul când câștigă alegerile, a spus Traian Băsescu. El încearcă să justifice, astfel, de ce trebuie protejat președintele. Cu alte cuvinte, de ce să-l alegi cu jumătate puls unu din numărul prezenților și să-l demiți cu jumătate plus unu din numărul votanților.

Pare chiar logic. O avea și omul dreptate, măcar odată?

Depinde cum citești Constituția. Dacă ții seama că aceasta prevede două funcții, de premier și de președinte, vezi că nu prea are.

Un președinte este arbitru, nu jucător. Capitalul său de popularitate este mai ușor de păstrat decât în cazul premierului. Președintele este mediator: intervine rar, în momente de criză, când asigură stabilitatea și calmează conflictele.  Așa cum e scrisă Constituția, funcția de președinte e apropiată de cea de monarh constituțional, aflat, măcar formal, deasupra partidelor.

Ce am avut, în schimb? O confruntare perpetuă, cu toate forțele politice și cu toate categoriile sociale, un scandal nesfârșit, care a tocit, zi după zi, încrederea în Băsescu.

Teoretic, dacă își respecta atribuțiile, președintele nu avea cum să scadă dramatic în sondaje. Ce zice el e corect: când un președinte ajunge sub 50 la sută, apare tentația suspendării. Dar, de la 40-45 la sută el poate ușor reveni, dacă populația resimte suspendarea ca pe o nedreptate. Așa s-a întâmplat în 2007.

Când ajungi la 15 procente încredere, într-un post care te obligă să-ți menții popularitatea, e clar că nu ți-ai făcut bine treaba. Adică ai ocupat postul de premier, ceea ce și CCR a recunoscut. Deci, suspendarea e justificată.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News