Potrivit unui barometru publicat anul trecut, un sfert dintre români  consideră că femeile n-ar trebui lăsate să își folosească veniturile așa cum își doresc, că n-au voie să iasă în oraș neînsoțite de partener și că li se poate interzice să aibă un anumit grup de prieteni.

Cercetarea coordonată de profesorii Ionela Băluță și Claudiu Tufiș a fost realizată în cadrul unui proiect al Centrului Filia. Rezultatele complete pot fi consultate aici.

Am contactat-o pe Ionela Băluță, profesoară universitară la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București pentru a ne oferi o analiză a acestor date.

Gradul de recunoaștere a violenței este mai scăzut în cazul actelor care nu reprezintă violență fizică sau verbală

Întrebată dacă aceste rezultate pot fi chiar mai îngrijorătoare de atât, din cauza lipsei de educație în ceea ce privește recunoașterea abuzurilor, Ionela Băluță a declarat:

„Cel mai probabil, da! Vedem și din formele de violență pe care populația le identifică - dacă în cazul violenței fizice și verbale avem totuși un grad ridicat al capacității de identificare, violența economică este mult mai puțin cunoscută și foarte tolerată. Violența economică înseamnă, de exemplu, faptul că un partener nu-și lasă partenera să-și cheltuiască proprii bani așa cum își dorește. Deci această formă de violență, conform răspunsurilor din barometru, este mai puțin cunoscută, doar de 50% dintre respondenți și, de asemenea, este tolerată cam de unul din patru români. Adică unul din patru respondenți au spus că nu e grav deloc sau e mai puțin grav dacă un partener nu își lasă partenera să-și cheltuiască banii așa cum dorește.

Ar trebui să subliniem, de asemenea, că studiul a fost făcut pe o metodologie validată de cercetători care au coordonat foarte multe anchete prin chestionar. Sunt respectate toate principiile metodologice și avem un eșantion reprezentativ național. Așadar, avem prima cercetare care ne ajută să formulăm niște observații cu argumente științifice”.

Foto: Pexels

Cum recunoaștem un abuz sau cum ne dăm seama că suntem într-o relație toxică?

Întrebată dacă a fost nevoită să le explice respondenților ce înseamnă de fapt un abuz, Ionela Băluță a răspuns:

„Nu, tocmai pentru că ancheta prin chestionar presupune că operatorul nu oferă nicio explicație, pentru a nu influența răspunsul celor care acceptă să răspundă la chestionar. E și foarte greu de răspuns (n.r. la întrebarea „cum recunoști o relație abuzivă?”). O parte importantă a populației, pentru că a încorporat stereotipurile și rolurile de gen, ajunge să nu recunoască un abuz. 

De exemplu, dacă într-o relație bărbatul îi interzice femeii să meargă undeva singură sau cu prietenele, pentru că e periculos, iar apoi adaugă „merg și eu cu tine” - e foarte probabil ca femeia, fata, adolescenta, să nu identifice acest comportament ca fiind abuziv, de control. Avem în jur de 80% din respondenți care spun că, după părerea lor, bărbatul trebuie să protejeze femeia, iar printre respondenți avem atât femei cât și bărbați.- Este adevărat că femeile recunosc faptele de violență într-o măsură mai mare decât bărbații, dar până la urmă și ele împărtășesc aceste stereotipuri de gen. Ambii parteneri au încorporat aceste stereotipuri de gen că femeile sunt mai fragile și au nevoie de protecția bărbatului, 66% dintre respondenți spun că bărbatul este capul familiei iar aproape jumătate de populație consideră că femeia trebuie să se supună bărbatului.

Atunci când avem toate aceste credințe și valori,  la care se mai adaugă și miturile că în momentul în care îți găsești perechea trebuie să te sacrifici pentru iubire și avem toată construcția din jurul imaginii de „lover boy”, identificarea abuzurilor și a violenței psihologice sau sociale devine foarte dificilă. Bineînțeles că există semne, dar cred că într-un alt fel ar trebui să vorbim cu bărbații și femeile care trăiesc în medii defavorizate sau vulnerabile și au resurse de înțelegere limitate.

Aș vrea să subliniez că în niciun caz nu aș vrea să pun presiune sau să spun că este vina indivizilor pentru că ne aflăm în această situație. Responsabilitatea este a statului, care trebuie, în primul rând, să-și respecte legile și să asigure informare și acces la educație inclusiv pentru combaterea violenței împotriva femeilor, pentru toți cetățenii și cetățenele, ceea ce nu face”.

Foto: Pexels

Ce nu trebuie să-i spui unei victime a abuzurilor

Ionela Băluță: „E foarte greu. Trebuie să înțelegem foarte bine că acest mecanism al violenței, așa cum am spus, e înrădăcinat într-o serie de convingeri. Depinde de felul în care noi ne raportăm la lume, la prieteni, la familie. Una dintre reacțiile cele mai violente față de o victimă a abuzului e să spui - „păi de ce nu pleacă?”. Păi nu e așa de simplu. Avem toată această cultură patriarhală, din păcate, care le transmite femeilor că sunt mai slabe, că trebuie să își asculte partenerii. În foarte multe medii mai există și reacția de tipul - „ai făcut tu ceva sau l-ai provocat într-un fel”. Din păcate am auzit chiar și formularea - „păi și-a căutat-o”. Și nu vorbesc doar de agresiunile sexuale și de viol, ci și de agresiunile verbale sau violența fizică. Nu poți pune tot pe victimă presiunea de a lupta cu stereotipurile care au dus la acel act. Inclusiv unele familii spun victimelor - ”stai acolo că n-ai ce să faci, ai niște copii de crescut”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News