Data actualizării: 11.11.2022 14:54
Data publicării: 11.11.2022 11:58

• Apologie pentru educația sanitară. Grupul de Whatsapp nu ar trebui să țină loc unei instituții

Sursă foto: Pexels (cottonbro)

Atunci când un grup de Whatsapp face cât un curs de educație sanitară, ar trebui să ne îngrijorăm?

Sunt un consumator avid de conținut social media, inclusiv cel postat pe TikTok. Cum să asortezi un trench, de ce crema aceea este mai bună decât alta, cum se confruntă Alexandra P. cu infecțiile urinare, când are loc următoarea ploaie de stele, protestul unei minorități din alt colț al lumii. Dar ce treabă au Alexandra și condiția ei medicală?

Păi...au!

Totul a început cu un scurt clip în care A. fierbea ceai de mușețel și scria ”fetele știu”. ”Știm ce?”, m-am întrebat inițial. În descriere, anunț, ”caută-mă pe Instagram pentru linkul de Whatsapp pentru grupul în care discutăm despre infecții urinare”. Aha! Am intrat în grup fără să ezit și de acolo, restul e istorie.

În trei zile, pe grupul de whatsapp eram adunate peste 50 de inse, din diferite medii sociale, opinii și vârste, iar după două luni suntem aproape 80. Ce ne aducea împreună? Cistita, uretrita, nefrita, frica, reținerea și vidul de informații. Fiecare a început să intre în conversație și acolo am aflat toate de diferite tratamente, medici și reacții adverse, am dezbătut eficacitatea substanțelor din suplimente și ne-am dat cu părerea despre ce mod de viață ne poate ameliora situația când situația nu e așa de roz ca grupul nostru.

S-au trimis poze cu noile pastile luate după sfaturile primite acolo sau cu printscreenuri de la cabinetele unor medici, ca să fie sigure că își fac programare unde trebuie.

Mesajele curgeau cu miile, iar eu priveam uimită.

Sursă foto: Pixabay (Webster2703)

Relații, slăbit și solidaritate

Apoi am început să discutăm desre relații, băieți, căsătorie, despărțiri, am urmărit live text drame din unele relații și am ascultat mesaje trimise din pauzele de la muncă sau orele plictisitoare de la școală. Ne-am povestit ce ne-a atras la băieții/bărbații din viața noastră și cum ne înțelegem cu părinții. Apoi am citit povești fantastice despre sarcină, cu explicații aproape ezoterice menite să conserve castitatea etalon și să disculpe de o vină închipuită de familie sau apropiați, am auzit despre copii minune, dar și despre primele experiențe cu abuzul domestic, ori despre mame care refuzau să își ducă adolescentele la ginecolog sau endocrinolog din cauza... rușinii.

Slăbitul sau îngrășatul nu au avut cum să lipsească din ecuație, alături de diete urmate, accese de anorexie sau fluturii primului amor, care îți umplu stomacul până la sațietate. Tot acolo a fost promovat mersul la medic pentru afecțiuni tratate băbește, dar și mersul la psiholog pentru dureri revărsate între noi pe grup. Dincolo de grup s-au născut conversații de ”hey! ce mai faci?” sau ”bună! cum te mai simți?” în privat, care au fost terapie de suflet pentru unele și o împăcare cu situațiile în care am fost incapabile să facem ceva pentru altele.

Grupul, mai tăcut acum, funcționează pentru păreri despre haine, unghii și sfaturi reiterate.

Un carnaval al solidarității feminine.

Dar stai, nu ar fi fost mai bine dacă...

...dacă unele informații cu substrat medical ar fi fost nu predate, cât expus în cadrul unui curs organizat formal, în care informațiile să fie verificate și comunicate de o persoană abilitată?

Ba da! Dincolo de sfaturile de bună credință au existat și leacuri sau idei care nu ar fi avut ce căuta într-un grup în care solidaritatea feminină primează, iar unele dintre membre, aflate încă la vârste de 14-15-16 ani, le-ar fi putut lua în serios. În lipsa unei platforme sau a unor persoane de încredere la care să poată apela, cele aproape 80 de fete din acel grup au apelat la internet și, până la urmă, la sfatul unor necunoscute.

Și aici vine argumentul întregii mele polologhii: dacă nu va fi pusă sub o formă organizată, educația sanitară se va petrece pe platformele de social media și comunicare pentru că, așa cum știu și ăi mai reprimați de propriile credințe, tinerii și tinerele, adolescenții și adolescentele, elevii și elevele sunt curioși și vor să știe. Vor să învețe și să afle de ce se întâmple unele lucruri cu ei, așa cum vor să afle răspunsurile corecte la unele materii. Iar în raportul dintre problemele personale, pe care ei le simt și experimentează și temele de acasă, va prima, întotdeauna, persoana lor și schimbările prin care trec.

Deci, de ce să nu vorbim despre educația sanitară și dincolo de grupul de Whatsapp?

Sursă foto: Pexels (Anastasia Shuraeva)