Cu milenii în urmă, oamenii din Grecia și Roma erau conștienți de acțiunile lor care puteau dăuna mediului.

Astăzi, starea periculoasă a mediului este adesea în prim-planul știrilor. Multe relatări descriu modul în care Pământul este afectat de activitățile umane și discută despre metodele de prevenire a acestor daune.

Însă aceste preocupări nu sunt noi. Cu milenii în urmă, oamenii din Grecia și Roma antică deja erau conștienți că acțiunile umane dăunau naturii. Literatura din acele vremuri conține numeroase referințe la mediul înconjurător și la prejudiciile pe care le suferă.

Multe dintre aceste observații rămân valabile și astăzi. Poluarea solului pe care îl cultivăm, a aerului pe care îl respirăm și a apei pe care o bem are consecințe clare. Putem degrada mediul doar până la un anumit punct înainte ca urmările să ne afecteze direct.

Așadar, să explorăm ce ne pot învăța grecii și romanii antici despre natură și locul nostru în lume.

Scriitorii romani și greci au prezentat de mai multe ori problemele din mediul lor

Gaius Plinius Secundus sau Pliniu cel Bătrân care a trăit în secolul I d.Hr., era preocupat de modul în care oamenii abuzau de Pământ. În opera sa intitulată „Istoria naturală”, el a scris: „Noi corupem râurile și elementele naturii, iar aerul însuși, care este principalul sprijin al vieții, îl transformăm într-un mediu pentru distrugerea vieții.”

El considera planeta ca fiind ceva ce umanitatea ar trebui să protejeze, nu să distrugă, deoarece existența noastră depinde de 'Mama Pământ': „Este plăcerea mea să susțin, înainte de toate, cauza Pământului și să o apăr ca fiind mama tuturor lucrurilor.”

După două milenii, cuvintele lui Pliniu par direct relevante pentru noi.

În lumea modernă, preocupările legate de sănătatea mediului au devenit printre cele mai fierbinți subiecte politice.

De exemplu, un sondaj de anul trecut realizat pe aproape 20.000 de tineri din Australia a arătat că 44% dintre aceștia consideră că mediul este cea mai importantă problemă a timpurilor noastre.

Scriitorii romani au observat că soldații lor ajungeau să polueze apa și aerul din jurul taberelor lor. Scriitorul militar Flavius Renatus Vegetius, care a trăit în jurul secolelor IV și V d.Hr., a notat: „Dacă o armată numeroasă rămâne mult timp într-un loc vara sau toamna, apele devin murdare, iar aerul infectat, din care se dezvoltă boli maligne și fatale, pe care doar schimbarea frecventă a taberelor le poate preveni.”

Scriitorii romani au discutat și despre poluarea râului Tibru, care traversează Roma.

Biograful Suetonius, născut în jurul anului 70 d.Hr., ne spune că râul fusese „umplut cu gunoi și îngustat de clădiri care ieșeau în afară”, până când împăratul Augustus (63 î.Hr.-14 d.Hr.) a luat măsuri pentru a-l curăța.

Politicile proaste au poluat apele râului. De exemplu, împăratul Nero (37–68 d.Hr.) a aruncat cantități uriașe de grâne putrede în râu.

Poetul roman Iuvenal (din secolele I și II d.Hr.) a numit Tibru „un canal de scurgere care se revarsă”, iar medicul Galen (129–216 d.Hr.) a spus că râul era atât de poluat încât peștii capturați acolo nu erau siguri pentru consum.

De exemplu, în 420 î.Hr., atenienii au introdus o lege pentru protejarea râului Ilissos (Ilissus): „Este interzisă înmuierea pieilor [de animale] în Ilissus deasupra sanctuarului lui Heracles și tăbăcirea acestora. Este interzis să se arunce reziduurile de spălare în râu.”

Alte măsuri pentru reducerea poluării includeau interdicții privind defecarea și urinarea în public. Interdicțiile asupra spălării hainelor sau aruncării gunoiului în râuri erau, de asemenea, comune. Dar este puțin probabil ca publicul să fi respectat întotdeauna aceste restricții.

Unii conducători au încercat și să construiască lucrări publice, cum ar fi canale de scurgere și apeducte, pentru a curăța poluarea.

De exemplu, împăratul Nerva, care a domnit între 96 și 98 d.Hr., a inițiat o serie de proiecte de construcție pentru a face Roma mai curată și mai sănătoasă.

Sextus Julius Frontinus (35–103 d.Hr.), 'managerul' apeductelor Romei, ne spune că datorită lui Nerva: „Aspectul orașului este curat și schimbat; aerul este mai pur; iar cauzele atmosferei nesănătoase, care dădea orașului un renume atât de prost în vremurile anterioare, au fost acum eliminate.”

Pe la sfârșitul primului sau începutul secolului al II-lea d.Hr., aristocratul roman și avocatul Pliniu cel Tânăr (61/62–112 d.Hr.) i-a scris o scrisoare împăratului Traian, care a domnit între 98 și 117 d.Hr. El s-a plâns de o problemă de sănătate publică în orașul Amastris, în Turcia modernă: „Printre caracteristicile principale ale orașului Amastris, domnule, se află o stradă lungă de mare frumusețe. De-a lungul acesteia, însă, curge ceea ce se numește un pârâu, dar este de fapt o canalizare murdară, o priveliște dezgustătoare care emană un miros nociv. Sănătatea și aspectul orașului vor beneficia dacă va fi acoperită, și cu permisiunea dumneavoastră aceasta se va face.”

Împăratul a răspuns că este de acord ca lucrarea să fie realizată: „Există toate motivele, dragă Pliniu, să acoperim apa care spui că se scurge prin orașul Amastris, dacă este un pericol pentru sănătate.”

Această poveste arată că anticii erau conștienți că sănătatea pământului, aerului și apei este legată de sănătatea umană. Așadar, când mediul este într-o stare nesănătoasă, acest lucru ne afectează și sănătatea și bunăstarea.

Mesajul grecilor și romanilor antici este la fel de valabil astăzi pentru noi, precum a fost pentru ei. Pe măsură ce umanitatea se confruntă cu multiple crize de mediu, merită să reflectăm asupra acestei chestiuni.

Concluzia este că menținerea planetei într-o stare sănătoasă este benefică nu doar pentru mediu, ci și pentru noi înșine.

Într-o lume modernă în care poveștile despre poluare și problemele de mediu asociate apar frecvent în știri, acest mesaj al anticilor merită să fie reamintit, potrivit Reuters.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News