Antonella Lerca Duda a protestat, zilele trecute, față de distribuirea unui actor bărbat, Gabi Costin, în rolul unei persoane transsexuale în piesa „Eu sunt propria mea soție”.

Mișcarea ei a devenit virală apoi pe social media, iar publicația noastră a vrut să-i ofere oportunitatea de a explica de ce a recurs la acest gest.

„Eu știam de piesa asta fiindcă a fost jucată la nivel internațional de către femei trans și comunitatea trans s-a bucurat să aibă pusă în scenă povestea lui Charlotte. Comunitatea trans chiar a îmbrățișat povestea, iar eu rămăsesem plăcut surprinsă să văd că vor să o pună în scenă la un teatru de stat. Am aflat apoi că un bărbat cis (n.r. - cineva a cărui identitate de gen corespunde sexului atribuit la naștere), heterosexual, joacă rolul unei femei trans. În momentul acela m-am întrebat cum este posibil ca un bărbat, oricât ar fi el de profesionist ca actor, să joace o femeie trans. E precum ai face black face, nu poți îmbrăca o haină și să zici că ești trans.

Eu i-aș întreba pe oamenii mai conservatori, care poate nu m-ar înțelege, dacă lor li s-ar părea normal ca rolul Julietei să fie jucat de un bărbat și rolul lui Romeo să fie jucat de o femeie. Iar în loc de otravă să zicem că au băut apă de ploaie. Dacă nu ne putem imagina un celebru personaj feminin care să nu fie jucat de o femeie sau un celebru personaj masculin care să nu fie jucat de un bărbat, atunci de ce apărăm o piesă în care o femeie transsexuală e jucată de un bărbat?

(...) Dacă povestea este despre experiențele unei persoane trans în Germania nazistă de ce nu scria asta și pe afiș? Ăla a fost primul red flag (n.r. primul semn îngrijorător).

S-a creat o isterie cum că eu aș avea ceva cu actorul. Pe actorul ăsta eu îl cunosc, l-am mai văzut și la televizor, l-am văzut și în alte piese de teatru. Gabi Costin este un actor bun, dar oricât de profesionist ai fi, dacă nu ai acea identitate, când vorbim despre o minoritate, s-a dus naiba toată facultatea pe care ai făcut-o. Teatrul ar trebui să aducă pe scenă situații din lumea reală. Când prezinți Romeo și Julieta tu trebuie să oferi o imagine reală a ceea ce înseamnă un bărbat sau o femeie. În aceeași măsură, când mergi pe scenă și minți spectatorii că tu ești trans, aceștia își vor crea o imagine greșită despre ceea ce înseamnă o persoană trans, deoarece tu le arăți doar stereotipuri. Se vor întâlni cu o persoană trans pe stradă, după ce ies de la piesă, pe care o vor judeca că are vocea pițigăiată, pentru că ei au văzut pe scenă persoanele trans reduse la stereotipul ăsta. Noi, persoanele trans, nu ne pițigăiem vocea, în niciun caz, asta face doar actorul încercând să joace”, a declarat activista.

„La teatru mergem să ne emancipăm”

„Resursele pentru persoanele queer sunt foarte puține și teatrele mari din București și din țară refuză piesele cu povești queer din cauza pudorii. Dar teatrul nu este biserică. La teatru mergem să ne emancipăm, ceea ce înseamnă că tu, astăzi, în 2024, nu ai scuză după ce ai oferit rolul unei femei trans pentru un actor cis. Nu există scuză! În 2024 suntem emancipați, suntem europeni și punem diversitate pe scenă. Dacă ai la teatru povești despre crime, dacă ai povești thriller, cu persoane care se sinucid, pentru că asta e realitatea în care trăim, atunci de ce nu pui în scenă și piesa unei femei trans? Părerea mea personală e că ar fi prins mult mai bine la public dacă puneau o femeie trans sau măcar o persoană queer în rolul principal, pentru că rupea tiparele”.

Întrebată dacă reacția comunității ar fi fost la fel de vehementă dacă în echipa tehnică ar fi fost și o persoană trans care să-l ajute pe Gabi Costin să intre cu adevărat în pielea personajului, iar scenariul nu ar fi prezentat-o pe Charlotte, în mod fals, ca fiind un bărbat travestit, Antonella a răspuns:

„Sigur, ei trebuiau măcar să aibă o persoană trans sau non-binară acolo. Și chiar dacă nu aveau, măcar să se sfătuiască cu o persoană din comunitate pentru o reprezentare autentică. Înainte să faci un spectacol e obligația ta de profesionist să faci o cercetare pentru a vedea dacă ceea ce pui în scenă e corect. Ei pe mine mă întreabă de ce n-am cerut dialog. Se vede că nu a fost interes la mijloc și se vede că e răutate și rea intenție”.

„M-am dus dezbrăcată pentru că trebuia să șochez”

Întrebată prin ce trec artiștii LGBTQIA+ atunci când vor să pună în scenă povești autentice ale comunității, activista a declarat:

„E foarte greu să pui în scenă o piesă queer sau chiar o piesă care vorbește despre prostituție. Mai ales dacă ai în echipă persoane queer, pentru că ei nu sunt angajați ai statului, prin urmare nu e deloc accesibilă zona teatrelor de stat. Cu toate acestea, în calitatea mea de persoană care a avut performance-uri pot spune că publicul este deschis. Tu ca regizor, oricât ai crede că publicul tău nu ar accepta, s-ar putea să rămâi uimit. Jur că atunci când am ieșit pe scenă mă așteptam să vină cineva din public care să mă lovească. Dar oamenii mă ascultau, erau atenți, voiau să audă ce am de spus până a venit gardianul să mă ridice.

Și da, m-am dus dezbrăcată pentru că trebuia să șochez. Altfel nimeni nu mă băga în seamă! Toată lumea doar așa vorbește despre noi, la modul de senzațional. Le-am oferit imaginea pe care ei o vor și pe care o folosesc atunci când se referă la noi. Dacă mă duceam cu geacă pe mine sigur nu m-ar fi băgat nimeni în seamă și nu mai vorbeam acum despre reprezentarea persoanelor queer în piesele de teatru”.

„Drepturile câștigate prin respectabilitate nu durează. Drepturile câștigate radical durează”

„Asociațiile LGBT din România se ocupă mai mult pe partea juridică și de respectabilitate. Ei nu pun accent pe oamenii de rând. Persoanele trans sunt cele mai vulnerabile din România și comunitatea este intersecțională - găsești femei trans rome, femei trans maghiare, femei trans lucrătoare sexuale. Cine vorbește și pentru ele? Cine le dă voce acestor femei trans? Cine le reprezintă?

Până acum am auzit doar cerințe pentru căsătorii gay în sus și în jos. Ok, dar ce facem cu persoanele trans? Toată comunitatea trebuie protejată. Nu mai clasificați pe privilegii și pe poziții de putere, mai ales când vorbim despre respectabilitate. Nimeni nu a obținut drepturi în felul ăsta. Drepturile câștigate prin respectabilitate nu durează. Drepturile câștigate radical durează. Să nu uităm cum și-au câștigat femeile dreptul de vot! Să nu uităm cum și-a câștigat drepturile comunitatea LGBT în alte țări! Mișcarea a fost radicală, cu proteste și cu revolte împotriva sistemului”, a mai declarat activista Antonella Lerca.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News