La scurt timp de la abdicarea forțată a Regelui Mihai din anul 1948, a avut loc prima ședință a cadrelor superioare ale PCR și PSD la care a luat cuvântul Gheorghe Vasilichi, la acel moment subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale, de profesie fiind lăcătuș-tinichgiu.

Gheorghe Vasilichi susținea că regimul comunist ar trebui să nu mai vorbească deloc despre monarhie. Acesta era de părere că Partidul Comunist trebuie să arate amenilor „adevărul” (în versiunea comunistă, bineînțeles) despre monarhie, de ce a fost instaurat acest regim în România, ce a reprezentat el și de ce a trebuit înlăturat. E nevoie, spune Vasilichi, de o „muncă de lămurire a maselor, de dezrădăcinare în masă a ideii monarhice”.

Acest lăcătuș-tinichgiu spunea că monarhia a împiedicat dezvoltarea naturală a țării. De asemenea, Vasilichi zice că monarhia, ca reprezentant al celor două clase care au susținut-o - moșierimea și burghezia - a luat partea acestora și nu s-a îngrijit și de interesele țăranilor și muncitorilor; „ca atare, politica monarhiei nu putea fi alta decât a marilor moșieri și capitaliști.”

Vasilichi a prezentat câteva idei care ar putea fi folosite în propaganda antimonarhistă

Scopul principal este dezvăluirea „adevăratei fețe” a monarhiei, care trebuie „dezbrăcată de masa mistică în care a fost îmbrăcată”. În primul rând, trebuie accentuată chestiunea averilor imense ale monarhiei. Antimonarhiștii au scris foarte mult despre imensele bogății ale familiei regale și despre jafurile înfăptuite de monarhie.

„Nu e rău să arătăm maselor că în 1866, a intrat pe la Turnu Severin o caleașcă trasă de 4 cai, cu un prinț german, cu două valijoare, și să arătăm în cei 80 de ani, ce a concentrat această monarhie în mâinile ei, câte moșii, câte palate, câte averi, ce au cheltuit oamenii aceștia cu zestrea dată fetelor, cu recepții – și cu ce a părăsit țara Carol II în 1940 și familia regală care a plecat acum, ce averi imense au acumulat în timp de 80 de ani, cum burghezia și moșierimea s-au grăbit să le facă cadou moșii pe care le lucrau mii și mii de robi români, palate etc.”

O altă idee-cheie propusă de Vasilichi este cea a desfiinţării mitului monarhului constituţional ca factor de echilibru între partidele politice. După cum spunea chiar el, trebuie să se arate că regii României nu au fost niciodată apolitici, ci dimpotrivă: au luat mereu partea claselor exploatatoare, ducând astfel o politică reacţionară. Astfel, monarhia se face vinovată de „toate măcelurie care s-au făcut împotriva poporului”, cele din 1907, 1913, 1918, 1929, 1933 şi, nu în ultimul rând, cel din 8 noiembrie 1945!

Ultimul punct adus în discuţie de subsecretarul Vasilichi este rolul monarhiei în viaţa culturală a României. El atrage atenţia că acest domeniu nu trebuie ignorat şi că trebuie arătat oamenilor că, în pofida propagandei monarhiste, regii nu au sprijinit niciodată arta şi ştiinţa. Sunt daţi ca exemplu marile nume ale artei româneşti – Eminescu, Caragiale, Vlahuţă şi Lucian, patru artişti care au avut de suferit – „au murit în mizerie, au murit de foame” – pentru că „n-au vrut să-și pună instrumentul lor, pana de scris sau pensula de pictat, în slujba unei arte care folosea claselor exploatatoare”, scrie Historia.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News