"Eu cred că un copil este o responsabilitate foarte mare, deci trebuie să te gândești de multe ori înainte. Eu sper ca Dumnezeu să mă pregătească pentru rolul de mamă pe cale naturală. Nu văd de ce ce nu aș putea avea și eu șansa ca Dumnezeu să îmi dea și mie ultimul copil de pe raft. Nu am făcut o dramă din lucrul acesta. Ne-am dorit și ne dorim copii, dar nu facem o dramă din asta.

Trebuie să luăm în considerație că sunt și multe cupluri care au probleme în zona aceasta. De multe ori nu este o alegere, pur și simplu se întâmplă ca un cuplu să nu reușească să aibă un copil. Nu am probleme medicale, am făcut tot felul de investigații însă la noi nu s-au sincronizat lucrurile. Și nici nu sunt dispusă să fac nu știu ce tratamente. Tot din cauza a ceea ce am văzut în jur că nu o să fie cu succes și poate o fiu dezamăgită”, a declarat Annes, pentru Click!.

"Nu știu dacă sunt pregătită. Aș putea să am un șoc"

"Fratele meu a vrut să înfieze un copil, a început niște proceduri și au renunțat. Pentru că erau foarte multe proceduri, dura foarte mult timp. Eu încă mai am o mică speranță că se întâmplă într-un mod miraculos. Nu știu dacă sunt pregătită să am un copil de pe o zi pe alta. Aș putea să am un șoc. Pentru că atunci când ai o sarcină porți sarcina și mental te pregătești, adică nu te trezești cu un copil în viața ta și nu știi ce să îi faci. Îmi este teamă că nu aș putea să am grijă de el cum trebuie și este o responsabilitate imensă”, a mai spus artista.

Citește și:

Flora Năstase, internată la Psihiatrie, după pierderea averii: Nu am știut de mine. Mă tăvăleam pe jos...

"În primul an după ce mi s-a întâmplat ce mi s-a întâmplat și în momentul în care am rămas fără un leu în buzunare – cu 10.000 de euro datorie la stat, ca impozit pe profitul pe care l-a generat acest furt al banilor, pe care a trebuit să-l plătesc, și cu o rată la bancă de 2500 de euro –, atunci am căzut. Atunci au fost cele șase luni în care nu am știut de mine, iar internarea a venit după doi ani. Și în care, pur și simplu, mă tăvăleam pe jos.

Atunci, în primul an, m-a ajutat un prieten de-al meu. De fapt, când spun un prieten, nu e doar un prieten, pentru că e puțin spus ce a făcut el în momentele grele. M-a ajutat și, un an de zile, mi-a plătit ratele la credit. Așa am reușit să mă adun și, cât de cât, să mă remontez. După doi ani, am ajuns la spital, probabil de la stresul acumulat și de la oboseală. După acești doi ani, am realizat că nu mai pot continua și a trebuit să mă internez, să încep tratamentul", a spus designerul Flora Năstase pentru viva.ro.

"Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am aproape un an de când nu mai iau nimic. Nu îmi este foarte ușor, dar reușesc să exist. Am să mă întorc însă în orice moment, fără niciun regret, la tratament, pentru că psihicul trebuie ajutat ca orice alt organ al corpului. Nu este rușinos să faci tratament atunci când ești bolnav. Chiar nu e rușinos. Și depresia nu este o rușine. Este o boală ca oricare alta", a mai spus aceasta.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News