Avocatul Costel Gîlcă a prezentat pe blogul personal povestea unor tineri care au decis să își înființeze un sindicat în cadrul unei mulinaționale. Ei au ajuns să fie dați afară de la locul de muncă, au câștigat în cele din urmă procesul pentru reîncadrare, însă finalul a fost unul trist, așa cum îl numește avocatul, drept "cea mai tristă poveste de succes din România". 

"În 6 octombrie 2015 înștiințează Multinaționala cu privire la faptul că au înființat un sinidcat.

În data de 10 octombrie, Mircea și Claudiu - liderii sindicatului - sunt chemați de urgență la "stăpânire" în capitala unui stat european, unle li se spune direct, pe față că Multinaționala nu agreează existenața sindicatului și le cer în mod direct să desființeze sindicatul.

Mircea și Claudiu (Președitele și Vicepreședintele Sindicatului) îi comunică faptul că nu sunt de acord cu cererea de desființare și că sindicatul este legal înființat și că nu va fi desființat.

Suparat, marele șef al Multinaționalei, vine personal în România, îi strânge pe toți salariații Multinaționalei și le comunică faptul că nu se agrează înființarea unui sindicat și le cere desființarea acestui organism.

Încep concedierile

Pentru ca sindicatul are îndrăzneala să îl contrazică pe Marele Șef al Multinaționalei, în data de 16 octombrie 2016 este concediat Mircea - liderul de sindicat pentru inventate motive disciplinare inventate (ar fi postat pe o pagina a sindicatului de pe Facebook informații sindicale care ar ficonfidentiale)

În data de 19 octombrie sunt concediați 20 de salariați toți membrii de sindicat (eroii nostri), pe motiv de reorganizare, însă sunt aduși 40 de ucrainieni ca să muncească în locul lor.

Un salariat al Multinaționalei face cerere de desființare a Sindicatului, însă surpriză vine din faptul că antetul cererii semnate de salariat este cel al avocatului care apără Multinaționala.

Mircea – președintele sindicatului contestă decizia de concediere.

Membrii de sindicat contestă și ei deciziile de concediere.

Eroii nostri sesizează CNCD – că sunt discriminați pe motiv de activitate și apartenență sindicală.

Între timp cu două excepții, toti cei concediați își caută un loc de muncă în afara țării (dat fiind faptul că domeniul este restrâns în România) și își găsesc în Irlanda, Suedia, Emiratele Arabe Unite, Dubai, în domeniul lor de activitate.

Victorii în instanțe

Prima victorie: prima instanță anulează decizia de concediere a lui Mircea și dispune reintegrarea acestuia în postul avut anterior.

A 2a victorie: prima instanță anulează deciziile celor 19 membri de sindicat și se dispune reintegrarea cu obligarea Multinaționalei la plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate și indexate de al momentul concedierii până la momentul reintegrării efective.

A 3a victorie: CNCD constată discriminarea pe bază de activitatea și apartenență sindicală a celor 19 membri de sindicat.

A 4a victorie: Curtea de Apel București menține soluția CNCD în cazul membrilor de sindicat.

A 5a victorie: CNCD constată că Presedintele Sindicatului a fost discriminat pe baza de apartenanță și activitate sindicală.

Așadar victorii pe toate planurile, numai că de aici începe adevăratul calvar!

Multinaționala contestă soluția primei instante la Curtea de Apel, contestă deciziile CNCD.

În același timp, Multinaționala îi invită pe eroii nostri să se prezinte la locul de muncă pentru a fi reintegrați, fără însă să le plătească și despăgubirile dispuse de instanța de fond.

Dacă se întorceau în țară și pierdeau apelul declarat de Multinațională eroii nostri își pierdeau și locul de muncă din România și locurile de muncă din strainătate?

Voi în locul lor ați fi riscat să vă întoarceți și să vă pierdeți toate lucurile de muncă?

Concediere disciplinară

Eroii nostri, de bună credință, au solicitat acordarea unui concediu fără plată până la soluționarea definitivă a procesului de concediere.

Multinaționala refuză însă cererile de concediu fără plată și îî concediază disciplinar, argumentând că este absolut necesară prezența lor la locul de muncă (în condițiile încare cu doar 6 luni fuseseră concediați că nu mai e nevoie de ei nici pe viitor).

Așadar, sunt din nou concediațiNu se ține cont de faptul că la momentul convocării la cercetarea disciplinară toți erau la mii de km departare de București (cel mai apropiat era la 2 000 km de casa)

Cum îi scria Cristina, directorului de resurse umane: Diana, doar nu crezi că lucrez la Ruse în Bulgaria să trec Dunărea în fiecare oră și într-o oră să fiu în București. Înțelege că sunt la 3 500 km departare, că am un program, că am nevoie de o cerere de concediu și că nu pot să mă prezint la București de pe o zi pe alta. Să fixăm de comun acord o dată.

Nu se fixează nicio altă data și sunt din nou concediați disciplinar.

O nouă serie de victorii

Se contestă și această decizie și urmează o nouă serie de victorii.

A 6a victorie: Curtea de Apel București, menține soluția instanței de fond în cazul lui Mircea.

A 7a vctorie: Curtea de Apel București, menține soluția instanței de fond în cazul membrilor de sindicat.

A 8a victorie: instanța de fond anulează decizia de concediere disciplinară și dispune reintegrarea acestora.

Ar fi trebuit să fie moment de sărbătoare și tinerii să se întoarcă în țară și să muncească, numai că....ei fuseseră din nou concediați.

Multinaționala repetă scenariul cu convocarea la reintegrare, fără însă plata salariilor.

Cum Cristina nu a mai rezistat la condițiile de clima și muncă din Emiratele Arabe Unite se prezintă spre reintegrare.

Multinaționala îi cere să participe la un curs de pregătire profesională.

Cristina participa in prima zi, însă pentru că refuză să semneze o declarație de impunere în Elveția (pe motiv că nu înțelege de că se semneze o declarație de impunere în Elveția în condițiile în care este cetățean român, lucreză în România, are contract în România) și un formular de confidențialitate (pe motiv că îl semnase deja la angajare), în timpul cursului, i se cere să părăsească cursul sub privirea altor cursanți care nu înțelegeau ce se întâmplă.

A 9a victorie: Curtea de Apel București menține decizia instanței de fond și dispune reintegrarea lui Mircea cu plata drepturilor salariale (Mircea a avut un dosar separat de grup).

Este reintegrat formal, însă Multinaționala inventează 4 plângeri anonime și una semnată – de cel care solicitase dizolvarea sindicatului, conform cărora ar fi creat în calitate de lider de sindicat tensiuni în cadrul companiei.

Dacă vi se pare complicat, gândiți-vă cum e să trăieși toate aceste situații, în condițiile în care nu ai decât vina că ai vrut să te constitui într-un sindicat pentru a apăra interesele celorlalți salariați.

Multinaționala inventează o sesizare la autoritatea care i-a emis autorizația (o țară europeană) și îi interzice lui Mircea să se mai prezinte la serviciu.

De atunci au trecut cca 3 ani și Mircea nu a fost primit nici măcar o zi în multinațională.

La scrisoarea trimisă de Mircea autorității din statul european, aceasta îî răspunde că nu face nicio cercetare cu privire la persoana lui.

Cu toate acestea Multinaționala refuză să îl lase să se prezinte la locul de muncă.

În aprilie 2016, aceeași poveste se întâmplă și cu vicepresedintele sindicatului, fiind și el suspendat pe aceași poveste cu sesizări anonime, cu anunțarea autorității statului european și cu interzicerea de a se mai prezenta la locul de muncă.

Situație critică

Așadar în acest moment situația e următoarea:

1. membrii de sindicat concediați disciplinar;

2. Președintele – reintegrat, dar nu e primit la serviciu de 3 ani;

3. Vicepresedintele este și el suspendat.

A 10a victorie: CNCD constată disciminarea vicepresedintelui pe motiv de apartenență și activitate sindicală.

A 11a victorie: Curtea de Apel București menține Decizia CNCD prin care se constatase discriminarea.

Revenind la membrii de sindicat, pentru ca după prima reintegrare Multinaționala a refuzat să plătească salariile conform hotărârii judecătorești, după 8 luni de așteptare, membrii de sindicat se adresează unui executor judecătoresc pentru a obliga Multinaționala să plătească salariile.

Pentru că la acel moment urma să intre în vigoare o hotărâre a CCR care preciza că încuvințarea se va face de către instanța judecătorească, Multinaționala speculează momentul și contestă executarea silită.

Judecătorul admite contestația și obligă membrii de sindicat să plătească 8 000 lei cheltuieli de judecată (în condițiile în care salariul lor de bază este minim pe economie).

Pentru comparație, în cazul hărțuirii morale la locul de muncă, instanța a acordat cheltuieli de judecată de doar 6 000 lei pentru fond și apel pentru un număr de ca 10 termene (în cazul contestării a fost doar un singur termen de judecată.

Complet rupt de realitate. Un judecător de 24 de ani, iesit de pe bancile INM. Un copil care nu traiește decât în lumea carților, care nu a avut niciun contact cu realitatea relațiilor juridice. Cum să obligi la plata a 8 000 ron cheltuieli de judecată, în condițiile în care Multinaționala avea obligația de a achita drepturile salariale, iar problema de drept este de o foarte mică complexitate? Bătaie de joc? Sistem juridic rupt de realitate?

Povestea merge mai departe.

Conform contractului individual de munca membri de sindicat aveau un spor de 25% pentru condiții deosebite și un spor de 25% pentru vechime (după cum v-am spus Alexandra chiar a salvat viața unor oameni alături de alți colegi, motiv pentru care a fost felicitată de Marele Șef al Mulținaționalei).

Cum salariul minim a tot crescut, fără să crească și salariul lor care a fost negociat în anul 2007 – de asta și înființaseră sindicatul, s-a ajuns la situația în care salariul lor, cu cele două sporuri să fie identic/aproape identic cu salariul minim pe economie.

Membrii de sindicat fac cerere in instanță pentru obligarea Multinaționalei la plata celor două sporuri.

A 12 victorie: Instanța de fond, după efectuarea expertiziei obligă Multinaționala la plata sporului de 50% considerând că oricum ar fi primit salariul minim pe economie, iar prin neacordarea acestor sporuri practic ar fi lipsit de conținut înțelegerea părților privind acordarea celor două sporuri.

Multinaționala face apel.

În apel însă surpriză: judecătorii Curții de Apel București apreciază că membrii de sindicat nu sunt îndreptățiți să primească aceste sporuri, deoarece aceste sporuri sunt cuprinse în salariul de bază, care este salariul minim pe economie. Ce este însă interesant că nici pe statele de plată, nici pe fluturașii de salarii NU sunt identificate aceste sporuri ca fiind calculate și plătite, însă apare rubrica: Taxa Elveția – 0 (zero).

Cum Multinaționala plătise acești bani imediat după hotărârea instanței de fond (de data aceasta benevol), solicită întoarcerea executării plăților inclusiv a dobânzii legale.

Așadar eroii nostri trebuie să plăteacă dobând multinaționalei, pentru ca deși în fund au caștigat în apel au pierdut.

Cele două judecătoare de la Curtea de Apel București obligă membrii de sindicat să plătească banii înapoi, inclusiv dobânda legală.

Așadar, Multinaționala pe de o parte va menține salariul minim pe economie pentru toti salariații din România, pe de altă parte va primi și dobânda legală de la niște oameni care au salariul minim pe economie. Trist...ff trist.....

Acum câteva cuvinte despre multinațională.

În topul veniturilor acestei Multinaționale, România reprezintă a doua țară după Polonia.

Având în vedere că are doar sucursală în România, Multinaționala NU plătește impozit pe profit în România.

Salariul angajaților este format din salariul de bază (salariul minim pe economie) și venituri variabile în raport de îndeplinirea unor anumite condiții.

Așadar, în România Multinațonală nu plătește decât taxe și impozite pentru salariul minim pe economie, însă toate profiturile se duc în Elveția unde și-a mutat sediul central.

Suma variabilă este plătită în euro, însă pentru că în Elveția nu se plătesc impozite pentru venituri sub un anumit cuantum, aceste variabile sunt plătite direct din Elveția, astfel că Multinaționala NU plătește taxe și impozite nici pentru aceste venituri (înțelșegeți de ce nu au lasat-o pe Cristina să continue cursul).

Având în vedere experiența cu sindicatul, Multinaționala înființează o firmă paralelă de recrutare de forță de muncă în Polonia, astfel încât contractele sunt încheiate în Polonia dar se muncește în România.

Orice inițiativă de constituire de sindicat se dorește a fi din fașă descurajat, pentru că se lurează prin agentul de muncă temporară din Polonia, astfel încât dacă cineva viseează să se sidnicalizeze la Multinațională, el va fi automat dat afara din Multinațională și retrimis firmei de Polonia, care îl va concedia.

Așadar, Multinaționala exploatează toate veniturile din România, însă de plătit pltește doar taxe și impozite pe salariul minim pe economie!

Trist este că există judecători care admit ca salariații români să fie sclavi (a admite că sporurile sunt cuprinse în salariul minim pe economie nu înseamnă altceva decât a admite sclavia).

De ce este tristă această poveste de succes?

Pentru ca deși există victorii zdrobitoare Multinaționala nu e obligată să plătească nimic pentru bătaia de joc la adresa salariaților români, dimpotriva statul român prin unii judecători îi mențin la nivel de sclavi și îi obligă să plătească dobânzi Multinaționalei (stiu, veși spune că asa e juridic...dar juridic ar fi ca Multinaționala să fie amendată de statul român pentru bătaia de joc la adresa acestora).

Cum au reacționat autoritățile române?

În ceea ce privește CNCD acesta a aplicat o amendă de 5 000 lei/salariat unei multinaționale care a caștigat milioane de euro doar din simpla listare al bursă, adica este...absolut nesemnificativ, dar atat îi permite legea.

Judecătorii: în cea mai mare parte au reusit să vada întreaga poveste, au existat însă si judecători care din pacate nu au reusit să vadă drama;

ANAF – la care au făcut sesizare cu privire la bizara obligația de impozitare în Elvetia, a răspuns prin citate din jumătate de Cod fiscal, dar nu a întreprins absolut nimic să se sesizeze dacă există sau nu evaziuen fiscală.

ITM – deși a fost sesizată, a cerut Sindicatului dovada înființării acestuia, dovada împuternicirii pentru a face acea sesizare, pentru ca ulterior dupa ce a primit toate aceste documente să solicita lista membrilor de sindicat, deaorece are avea informații (???!!!) că multi membrii de sindicat au fost concediați (care ar fi relevanța??)

Cam asta este România, o țară în care Multinationalele pot să fie agresive, pentru că statul român nu are suficiente mijloace juridice pentru a-și proteja proprii cetateni care muncesc cinstit!" se arată în postarea de pe blogul avocatului Costel Gîlcă. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News