La 33 ani, Andrei Ciopec a lăsat actoria și s-ar fi afundat într-o mănăstire din preajma Aiudului. A plecat dintr-o lume plină de păcate și s-a oprit acolo unde greutățile au altă dimensiune și simt altfel.

Andrei Ciopec a închis ușile unei lumi pentru a deschide altele, cea mai frumoasă dintre toate. Ale căutării de sine. Sinele care duce către Dumnezeu.

A jucat zeci de roluri în teatru și film. A cântat, a recitat, a făcut cascadorii și teatru radiofonic. Greu ai putea găsi ceva ce să nu fi făcut Andrei Ciopec. A interpretat mafioți, drogați, oameni pierduți de lume. Rareori îl vedem pe Andrei Ciopec într-un rol pozitiv, însă fiecare rol a fost pentru el o piatră de încercare și o probă de profesionalism.

De o vreme, însă, își pregătea ieșirea din scenă. Discret, fără să judece, fără tam-tam. Cotitura s-a produs, spunea Andrei, "pentru că era încărcătura mult prea puternică".

"Lupt zilnic să fiu mai bun, aşa cum pot. Lumeşte vorbind, nu cred că există ceva care să mă satisfacă mai mult decât actoria. Nu există altă meserie către care m-aş putea îndrepta. Dar în afara sferei lumeşti există cea duhovnicească... Și anume o atenţie mai mare spre interiorizare, spre căutarea unei linişti, a acorda mai mult timp lucrului cu mine ca om, a acorda mai mult timp rugăciunii", spunea Andrei.

O cale deloc ușoară, pentru care însă Andrei se pregătise de ani mulți

"Dacă spune cineva care e diferenţa dintre un om care trăieşte în lume şi unul care s-a călugărit... În lume diavolul te luptă ca un mieluşel, dar în pustie te luptă ca un leu. Când decizi să te schimbi, lucrurile sunt mult mai dureroase. Ca un om bogat căruia îi iei maşina, funcţia... Deja sunt oameni care s-au supărat pe mine la vestea că mă voi lăsa de actorie, sunt oameni care nu sunt de acord cu mine. Dar eu le spun: De ce mă asociezi cu un actor? De ce spui Andrei-actorul? De ce pui întâi valoarea mea socială şi nu valoarea mea umană?", mărturisea Andrei Ciopec, scrie Botosaneanul.

Plecarea

Într-o zi pasul său prin lume a încetinit. A simțit că a venit vremea. Și-a chemat prietenii și a început a le împărți cele câteva lucruri pe care le adunase. A rupt toate firele care îl trăgeau spre lume: adrese de Facebook, e-mail, telefoane.

Unii îl strigă din când în când, ca într-un pustiu în care aștepți ca măcar ecoul să îți răspundă. "Nu cred că cineva îți poate spune, Andrei Ciopec, că îmi e dor de tine... Tare dor...", a scris acum câteva zile un prieten, pe o rețea de socializare, scrie sursa citată.

Poate că într-o zi, Andrei se va întoarce să ne spună cum este în lumea la care parcă nu avem timp să mai privim. Suntem prea grăbiți, uneori prea răi și luptăm pentru nimicuri.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News