Gaze sulfuroase toxice, cu un miros asemănător ouălelor putrezite, ies prin pereţii craterului Viti, din Islanda. Tot acolo, dioxidul de carbon iese la suprafaţa lacului albastru format în crater, iar valuri de abur ies printre roci. 

Viti este derivat din cuvântul islandez pentru "iad". Michelle Parks, vulcanolog care lucrezaă la Biroul Meteorologic din Islanda, a descoperit că apa din lacul din crater s-a încălzit la 26,4 grade Celsius la finalul lunii august. Chiar dacă momentan nu sunt semne de alarmare, asta nu înseamnă că în viitor nu pot apărea. 

Craterul s-a format când Askja, un vulcan din Parcul Naţional Vatnajokull, a erupt în 1875. Ultima erupţie a lui Askja, cea din 1951, a fost mai blândă, iar în ultimele decenii vulcanul a fost liniştit. Dar în 2021, Parks şi alţi colegi au descoperit că acest vulcan s-a extins, înălţându-se cu 11 centimentri. Fenomenul, numit inflaţie, are loc când magma sau gazele sub presiune se acumulează sub un vulcan şi împing pământul. 

În ultimii trei ani, vulcanul a crescut cu 80 de cm, iar asta se datorează, cred cercetătorii, din cauza celor 44 milioane de metri cubi de magmă care curg în rezervorul de sub suprafaţă, care măsoară 3 kilometri. Vulcanologii au stabilit o corelare între adunarea de magmă de sub un vulcan şi o erupţie, dar nu ştiu exact de câtă magmă este nevoie pentru a fi declanşată erupţia. Tocmai din acest motiv Parks monitorizează constant temperatura şi aciditatea apei din lacul din craterul Viti. 

O erupţie, avertizează specialiştii, ar fi catastrofală. Askja ar fi capabil să erupă cu forţa erupţiei vulcanului Sf. Elena din SUA, din 1980, deşi modul în care ar urma să o facă ar fi diferit. Erupţtia din SUA a dezlănţuit o forţă echivalentă cu 25.000 de bombe nucleare similare celei de la Hiroshima. 

Ce ştiu cercetătorii despre istoria erupţiilor din Islanda 

Când gheţarii şi calotele glaciare care au acoperit Atlanticul de Nord în ultima eră glaciară s-au retras, au scos la iveală vulcani care au răspuns cu furie. În 2002, cercetătorii au arătat că rata erupţiilor în acea perioadă era de 30 până la 50 de ori mai mare decât acum

"Era un număr ridicol de mare de erupţii", a transmis Parks, care spune că râuri de lavă au remodelat insula, iar cenuşa cădea din cer în loc de ploaie. Şi Askja a înregistrat o erupţie majoră în acea perioadă. 

Iar acum cercetătorii spun că sunt aproape întrunite condiţiile pentru declanşarea unui nou val de erupţii. Gheţarii mai acoperă doar 10% din suprafaţa Islandei. Singurul lucru pozitiv este că gheaţa rămasă încă este mai grea decât mai bine de jumătate din cei 34 de vulcani activi ai ţării. Însă încălzirea globală o face să se topească rapid. În ultimii 130 de ani, gheţarii Islandei şi-au pierdut 16% din volum, iar jumătate din această pierdere a fost înregistrată în ultimele trei decenii. Iar până la finalul acestui secol, Islanda ar urma să mai piardă jumătate din cantitatea existentă de gheaţă din ţară. 

Iar magma de sub scoarţa islandeză ar fi deja afectată de pierderea gheţii de la suprafaţă. Şi nu e vorba doar de cea aflată direct sub gheţari. Askja nu mai are gheaţă pe suprafaţa ei de 10.000 de ani. În ultimele trei decenii, magma de sub Islanda a fost produsă într-un ritm de 2-3 ori mai mare decât ar fi fost fără pierderea gheţii, potrivit unui raport preliminar oferit Reuters. 

"Vine din ce în ce mai multă magmă sub Islanda, şi nu avem nevoie de ea. Avem destulă", a explicat Parks. 

Cercetătorii au afirmat, la nivel teoretic, încă din anii 70 că topirea gheţii ar putea impacta erupţiile vulcanice. Dar abia recent au început să înţeleagă scara ameninţării. Acum 4 ani, vulcanologii au făcut prima bază de date a vulcanilor aflaţi sub gheaţă sau pe o rază de 5 km de gheaţă. Au descoperit, astfel, 245 de vulcani activi sau cu potenţial activ în toată lumea, din Anzi până în Rusia sau chiar Antarctica. 

Acelaşi studiu a arătat că aproximativ 160 de milioane de oameni locuiesc pe o rază de 100 km de aceşti vulcani, dar şi că 20.000 de oameni sunt în imediata vecinătate a acestora. Iar dacă aceşti vulcani ar erupe, ar provoca inundaţii, alunecări de teren, dar şi nori de cenuşă şi gaze letale. 

Iar erupţiile ar putea exacerba încălzirea globală, lucru care ar duce şi la creşterea nivelului apelor mărilor. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News