Practic, la începutul anului 2005, am plecat cu toţii în necunoscut, fără un nume al viitoarei publicaţii, fără  sediu, fără bani, fără tipografie. Entuziasmul a fost atât de mare că niciun demisionar nu a renunţat la decizia luată.

[caption id="attachment_115762" align="alignleft" width="640" caption="Echipa redacțională care a fondat ziarul Gândul, aprilie, 2005"][/caption] Iniţial, s-a găsit un titlu de publicaţie, "Prezent", dar când s-a mers la OSIM  s-a constatat că numele era înregistrat. Atunci, într-o sală de la Sofitel, după lungi discuţii s-a ajuns la titlul de Gândul şi la postarea în titlu a statuetei de la Hamangia.

După o lună de zile, în care se scria numai pentru a nu pierde ritmul, imediat după Sărbătorile Pascale, pe 3 mai, 2005, a ieşit primul număr al Gândul, după ce ne-am mutat într-o aripă a Casei Presei. Bineînţeles că a fost şi un mic incident, când, după ce s-a dat bun de tipar s-a constatat că un text apărea de două ori în ziar, anomalie care s-a corectat imediat.

Acum, la peste şase ani de la acele evenimente, ne dăm seama că a fost şi un dram de nebunie. Noua redacţie se compunea practic dintr-un birou de circa o sută de metri pătraţi în care munceau 80 de redactori, secretari, paginatori, corectori. Nu existau calculatoare, birouri şi scaune pentru toţi. Practic, până  pervazurile erau folosite pe post de birouri. Toate acestea într-o mizerie şi gălăgie de nedescris, deoarece la un etaj superior se reconfigurau viitoarele birori ale redacţiei, lucrări ce au durat până în iulie.

După o perioadă de două, trei săptămâni, unităţile centrale ale calculatoarelor trebuiau aspirate din cauza prafului care era pretudindeni.

Uşor, uşor, lucrurile au început să intre pe un făgaş normal, deoarece redacţia era formată numai din oameni de presă, cu ani mulţi în spate de gazetărie şi foarte puţini au venit din afară în primul an de funcţionare a redacţiei.

Chiar în aceste condiții,  pot spune că a fost una dintre perioadele cele mai frumoase ale multora dintre cei angrenați la consacrarea brandului Gândul, când veneai de plăcere la redacție. Colectivul s-a închegat și mai mult, iar acum, după ce destinele celor care au stat la baza ziarului s-au schimbat, ne amintim cu plăcere și nostalgie de acele vremuri, deloc ușoare.

Și încă un amănunt deloc de neglijat: Lansarea ziarului Gândul a fost făcută într-o singură lună de zile, plecând de la nimic, din punct de vedere material, doar cu o echipă închegată și rodată la un cotidian de prestigiu cum a fost Adevărul. Acest fapt poate intra chiar într-o istorie a presei care se va mai scrie.

Citește și:

Schisma de la Realitatea, ruptura de la Adevărul: asemănări și deosebiri

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News