În apropierea sărbătorilor, amintirile din comunism sunt tot mai vii. Sunt trezite de executarea soților Ceaușescu și trecerea la un nou regim. Prea puțini își mai amintesc și de vremea de după '89. Potrivit mai multor destăinuiri, oamenii de astăzi își amintesc cu nostalgie de copilăria sau gustul tinereții din anii '90-2000. 

Iată o parte dintre amintirile celor care și-au trăit copilăria sau adolescența în deceniul de după marea schimbare, publicate pe Forumul Softpedia:

"Copiii de astăzi habar nu au de gustul gumei Turbo și de colecțiile de surprize"

1. "În România începeau sa apară televizoarele color. Mai toată lumea avea video și puteai face schimb cu oricine iar filmele noi veneau în avalamșă. Apăruseră centrele de închiriat casete, apoi prin anii 96-97 trecusem de la ascultatul muzicii pe casetofoanele alea cu multe beculețe pe care scria 1.000.000 de watzi sau cine era mai bun pe inegalabilul Fisher, la minisistemele Sony cu DC care se auzeau formidabil atunci și apăruseră trupele romanești gen 3 Sud Est, Genius, BUG mafia etc. tot în aceeași perioada au apărut și telefoanele mobile iar viața noastră de români 'înapoiați' a fost revolutionată din nou ca nu îți mai asteptai fata pe la colț să iasa după ce se termina filmul, îi dădeai sms sau beep. Copiii de astăzi habar nu au de gustul gumei turbo și de colecțiile de surprize";

"Mi-e dor de kartul cu rulmenți, de sucul la TEC băut după fotbal cu prietenii"

2. "Mi-e dor de kartul cu rulmenți, de sucul la TEC băut după fotbal cu prietenii, de cearta vecinelor atunci cand băteam mingea în dreptul porții lor, de joaca cu tubermanele cu 7 tuburi, pe care cheltuiam 3 zile de bani de buzunar destinați cornulețelor Chipicao cu abțibild cu pokemoni din care făceam albume, tubermane cu care ținteam câinii și pisicile din cartier, sau praștiile făcute din cutii de pastile și baloane.  Când era vara, stăteam ore în șir la umbra viței de vie, adunați pe preșuri, în cerc, fiecare rupând foi din caietul său, caiet pe care erau trecute temele din anul ce se terminase… Dar cel mai mult mi-e dor de mirosul de praf de primavară și de pâine caldă mâncată pe drum spre casa, și de serile petrecute în fața casei cu prietenii, jucând diferite jocuri. Aveam picioarele negre de praf, se auzeau greierii și din când în când bătea briza rece printre florile din gradină. Când făceam baie cu apa rece seara, fiind plin de praf, și adormeam dus până a doua zi, când dispăream imediat după micul dejun.

Când era iarnă, făceam trenulețe din sănii și ne dădeam pe unde apucam. Deși alergam ore în șir, trăgând săniile după noi, parca nu oboseam ca în prezent.

În trecut parcă jucăriile apăreau in valuri: cineva își lua role, toată strada își lua role. Cineva îșii lua bicicletă, toată strada își lua bicicletă. Cineva își lua pistol cu apă, la fel.

Când construiam în nisipul cumpărat de tatăl vreunuia dintre prieteni, orașe cu străzi, case, pomi, folosind propriile jucării drept "beneficiari". Stăteam astfel ore în șir, construind bucată cu bucată un mic orășel, fără să ne doară spatele, fără să simțim foame sau sete, fără să ne plangem prea tare că ne durea spatele. Și distrugeam apoi totul în 2 secunde."

"Mai făceam focul din când în când într-o zonă mai retrasă"

3. "Îmi aduc aminte cum stăteam pe afară cu orele și câte prostii mai faceam.

- Bombe cu carbid. - Puneam diverse chestii pe linia de tramvai. - Udam fetele vara cu pistoalele cu apa. Problema cea mai mare era "reîncarcarea armelor" și de-aia mereu ieșeam afară cu 2 sticle la doi litri. - Cornete - Pistoale cu bile - Bicicleta - Mai făceam focul din când în când într-o zonă mai retrasă.

Vara, cel puțin, cartierul era plin de copii care se jucau și făceau de toate, acum n-am mai văzut un baiat cu o țeavă de cornete de ani buni".

"Puteai să pedalezi fără să te temi prea mult…"

4. "Ce bine era când în Bucureşti erau mult mai puţine maşini. Puteai să pedalezi fără să te temi prea mult de faptul că ai putea fi lovit de o maşină (cred că aveai mai mari şanse să fi tâlhărit - pe vremea aia unele zone erau mult mai periculoase decât acum) şi maşinile nu prea blocau transportul în comun. Iar transportul în comun bucureştean parcă era mai bine organizat în anii '90 decât acum. În 1994 au fost introduse minunatele autobuze "D.A.F." SB220 (cele carosate de către firmele spaniole "Castrousua" (cele mai bune caroserii de pe "D.A.F."-urile bucureştene) şi "Hispano-Carrocera") aveau muzică în salonul călătorilor; cică la cele cu caroserie "EL.BO." au furat cei de la C.F.R. radiocasetofoanele! Tot în acelaşi an au fost aduse din Germania (de Vest) la mâna a 2-a spelindele tramvaie "Rathgeber" M 4.65 + m 4.56 (cele cu uşi glisante; astea erau produse între 1957 şi 1959) şi M 5.65 + m 5.65 (produse în perioada 1965-1966). Erau nişte bijuterii pe şine, până le-au venit de hac încet dar sigur românii; la început înjuram aceste tramvaie (ce trebuia să aducem gunoaiele astea?), dar după nici 2 ani au devenit tramvaiele mele de suflet! (erau bestiale); pe vremea aia nici nu ştiam că-s aşa de vechi (mă gândeam că-s produse în anii '80). Tramvaiele alea roşii ("Düwag/Duewag" T4 + B4 sau L + l cum erau numite la Frankfut) erau şi mai vechi! (1955)".

"Îngheţata la cornet, din aia de la aparat; sucul la TEC pe care îl beam"

5.  "habar n-aveam cu ce se mănâncă un calculator şi când mai mergeam pe la săli de jocuri ziceam că l-am prins pe Dumenzeu de picior - meciurile cu 'gornete' de hârtie şi ţevi de plastic ( a.k.a tuberman ) - toate jocurile cu mingea posibile şi imposibile - seara ne jucam pe scara blocului până ieşea un vecin enervat, inclusiv tata şi ne împrăştia pe toţi :D - jocul pe televizor din ăla chinezesc pe care dădusem 150000 sau cam aşa ceva, la care jucam Mario şi Contra - îngheţata la cornet, din aia de la aparat; sucul la TEC pe care îl beam, încins după ce jucam fotbal - dinainte să se pună cablu, nu ratam nici un desen animat - emoţia mersului la ziua cuiva din acelaşi bloc, sau mă rog, cartier".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News