Relațiile economice între România și Libia ajunseseră la nivelul de 1 miliard de dolari anual, în 1980. Armele reprezentau cel mai profitabil produs de export al țării noastre, mai ales că, după atentatele coordonate de Gaddafi, Libia era supusă embargoului american. Bombardamentele anglo-americane din 1986 i-au adus lui Nicolae Ceaușescu cea mai mare comandă unică de armament din partea prietenului său Moammar Gaddafi. Practic, veniturile anuale pe care, teoretic, le încasa România, s-au dublat după atac. Rolul principal aparține întâmplării: un avion american a fost doborât într-o zonă protejată de armament antiaerian de producție românească. Este posibil ca avionul să se fi defectat, ca urmare să fi zburat sub plafonul de siguranță, sau poate a fost vorba despre o eroare umană. Celelelat aparat pierdut deasupra Libiei a căzut din cauza unei defecțiuni.

Gaddafi a pus „victoria“ pe seama calității tehnicii militare românești, ca urmare a hotărât achiziționarea de tunuri antiaeriene din România, ca și a unor baterii de rachete. Peste 100 de baterii antiaeriene au fost trimise în Libia, în cel mai scurt timp, împreună cu experți militari care să-i pregătească pe operatorii acestora.

Deplasarea la Tripoli n-a fost lipsită de peripeții: ajunși din greșeală la o altă unitate, ei au fost arestați timp de o săptămână, în vreme ce militarii care îi așteptau pe români trimiseseră telegrame în țară prin care se plângeau de lispa instructorilor. Cei din România se temeau că avusese loc o dezertare, temându-se să anunțe acest lucru părții libiene, pentru a nu fi sistat exportul de armament.

După ce lucrurile s-au lămurit, a fost greu de realizat o demonstrație și aplicații cu noile arme, întrucât armata libiană pierduse urma muniției trimise din România. Militarii care au participat la acea misiune își amintesc că li s-a permis accesul în două depozite de armament, ca să identifice muniția, fiind impresionați de mărimea buncărelor subterane în care regimul de la Tripoli  acumulase cantități uriașe de armament.

Autoritățile libiene au încercat să ascundă de Gaddafi scandalul, aşa că au comandat încă un vapor cu muniţie, care a ajuns în Libia până la încheierea stagiului de pregătire. Astfel, comanda plătită de Gaddafi s-a dublat. Din păcate, Libia înregistra grave probleme economice, în urma embargoului, așa că plăţile se efectuau cu întârziere. Ceauşescu s-a deplasat personal la Tripoli, pentru a debloca plăţile, în 1989, iar după revoluţia din decembrie se înregistra un deficit de circa 100 milioane dolari în achitarea datoriilor pe care le avea Libia către România.

Citeşte şi:

Libia a semnat un contract cu NFI, o firmă de armament din România, pentru 100.000 AK-47S automatic . Vezi aici documentul publicat de Wikileaks

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News