Data actualizării: 30.04.2021 13:18
Data publicării: 30.04.2021 13:09

Ambasadorul Minasyan: Azerbaidjanul, pretenții teritoriale asupra Armeniei. Turcia a dislocat „teroriști islamici” în Europa

Autor: Tudor Curtifan | Categorie: Stiri

E.S. Sergey Minasyan

”Ne îngrijorează și criza umanitară rezultată în urma agresiunii azere”, spune E.S. Serghey Minasyan, ambasadorul Armeniei la București, într-un interviu acordat publicației DefenseRomania. Înaltul diplomat a discutat despre situația din Nagorno-Karabah, la șase luni de la semnarea acordului de încetare a focului.

În cadrul interviului acordat, ambasadorul Armeniei la București a vorbit despre consecințele și perspectivele din regiune, la șase luni de la încheierea armistițiului.

Ambasadorul Serghei Minasyan a denunțat din nou „agresiunea azeră” săvârșită cu sprijinul Turciei. Acesta a acuzat Turcia, țară partener a UE, că a dislocat, în premieră, „teroriști islamici pe teritoriul politic al Europei”, a oferit asistență tehnico-militară Azerbaidjanului și a săvârșit crime de război în timpul conflictului. Iar potrivit acestuia situația e cu atât mai gravă cu cât Azerbaidjanul prezintă „pretenții teritoriale” în sudul Armeniei.

Nu în ultimul rând, ambasadorul Minasyan a abordat și controversata expoziție azeră „Parcul trofeelor”, considerată o „expoziție a urii”, la Baku, unde președintele azer Ilham Aliev s-a pozat în fața sutelor de căști aparținând soldaților armeni uciși în Nagorno-Karabah. Totodată, înaltul diplomat a făcut și referiri importante la decizia istorică a SUA de a recunoaște genocidul armean.

Redăm integral interviul acordat de E.S. Serghey Minasyan, acordat DefenseRomania:

DefenseRomania: A trecut mai bine de o jumătate de an de la semnarea acordului de încetare a focului în Nagorno-Karabah. Care sunt consecințele și perspectivele în regiune?

E.S. Serghey Minasyan: Aveți dreptate, au trecut mai bine de șase luni de la semnarea, pe 9 noiembrie 2020 a acordului de încetare a focului în Nagorno-Karabakh, însă, cu toate acestea, urmările geopolitice și cele umanitare ale agresiunii azere, săvârșite cu sprijinul Turciei împotriva Nagorno-Karabakhului, continuă să fie de actualitate. Chiar dacă, odată cu dislocarea trupelor rusești de menținere a păcii, prevăzută în armistițiului semnat, activitatea militară atât în zona de conflict, cât și la granița dintre Armenia și Azerbaidjan s-a redus considerabil, fondul general rămâne, totuși, tensionat.

Situația devine din ce în ce mai complicată datorită faptului că, mai ales în ultima vreme, amenințările directe din partea conducerii statului azer au devenit mai frecvente, iar de această dată, ele vizează nu doar populația armeană din Nagorno-Karabakh, dar și suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Armenia.

De fapt, având în vedere că agresiunea săvârșită de Azerbaidjan nu au fost condamnată de comunitatea internațională, conducerea acestui stat, a ajuns să și prezinte pretenții teritoriale pentru regiunile din sudul Armeniei, în special, față de regiunea Syunik, care se învecinează cu Nakhichevanul și Iranul. Ne îngrijorează și criza umanitară rezultată în urma agresiunii azere. Vorbim aici despre zeci de mii de locuitori atât ai Nagorno-Karabakhului, dar și ai unui șir de regiuni de la graniță, care au devenit refugiați, fiind lipsiți, în urma ostilităților, de case, proprietăți și locuri de muncă.

O altă chestiunie de ordin umanitar, foarte actuală în acest moment, este returnarea prizonierilor de război. Chiar dacă documentul privind încetarea focului, semnat la 9 noiembrie 2020 prevedea ca părțile vor face schimb reciproc de prizonieri de război, respectând pricipiul ”toți pentru toți”, autoritățile azere refuză să o facă, iar un număr mare de prizonieri de război armeni continuă să fie ținuți în captivitate, dincolo de îndemnurile comunității internaționale. De remarcat este că Armenia a eliberat toți prizonierii azeri, inclusiv persoanele condamnate înainte de războiul din Nagorno-Karabakh, pentru uciderea din culpă a unui minor, din ură bazată pe criterii etnice și de rasă.

Totuși, autoritățile azere refuză să colaboreze, în acest sens, cu organizația Crucea Roșie Internațională și nu permit accesul reprezentanților săi în locurile în care sunt ținuți prizonierii de război armeni.

Există dovezi clare și de necontestat ce demonstrează tratamentul inuman, torturile și crimele la care sunt supuși prizonierii de război armeni, fapt care reprezintă o încălcare gravă a dreptului umanitar internațional.

Mai multe organizații de apărare a drepturilor omului, mai mulți lideri politici și religioși din multe state au condamnat aceste acțiuni, cerând eliberarea imediată a prizonierilor de război.

Organizația internațională de apărare a drepturilor omului, Human Rights Watch a publicat recent un raport special referitor la situația prizonierilor de război armeni. Iar o altă reacție recentă a comunității internaționale a fost și declarația, din 22 aprilie a.c., privind conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan, pregătită de Comitetul de Monitorizare din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care făcea apel pentru eliberarea imediată a prizonierilor de război armeni. În același sens, pe 28 aprilie a.c., în cadrul Consiliul Europei a fost emisă și ”Declarația UE privind prizonierii din conflictul recent dintre Armenia și Azerbaidjan”.

Azerbaidjanul a prezentat ca trofee de război căștile soldaților armeni uciși. Erevanul acuză o „politică genocidară”

DefenseRomania: La mijlocul lunii aprilie, președintele Azerbaidjanului a participat la inaugurarea unui ”parc” dedicat războiului din Nagorno-Karabakh. Acest eveniment a fost mediatizat pe larg în presa internațională. Cum explicați acest fapt?

E.S. Serghey Minasyan: Pe 12 aprilie a.c., președintele Ilham Aliyev a participat la inaugurarea acestui ”parc al urii” în care, s-a pozat pe fundalul obiectelor expuse, printer care erau și căști ale soldaților armeni, care și-au pierdut viața în luptă. Cum era de așteptat, acest gest a stârnit o reacție critică din partea comunității international, nu doar în virtutea logicii de-a dreptul primitive a acestui gest, ci mai ales pentru că acesta nu face decât să aprofundeze și mai mult manifestarea armenofibiei, xenofobiei și a elementelor de rasism în societatea azeră, inclusiv în rândul minorilor.

În acest context, orice încercare de a justifica, într-un fel sau altul, sau de a ”raționaliza” acest mod de a acționa al conducerii statului azer, care a fost deja dur criticat de comunitatea internatională, nu doar că este de neconceput, dar merită să fie, la rândul său, condamnată pentru că reprezintă deja un act de justificare a xenofobiei și a lipsei de toleranță.

Din păcate, în ultimul timp, am putut observa în anumite publicații românești, articole scrise în acest spirit, fapt care reprezintă o provocare morală, atât pentru comunitatea armeană din această țară, cât și pentru întreaga societate românescă, care a manifestat dintotdeauna o atitudine tolerantă și care respectă drepturile fundamentale ale omului.

DefenseRomania: Care este rolul Turciei în acest conflict? Și ce impact ar putea avea recenta declarație a Președintelui SUA, Joe Biden referitoare la Genocidul Armean?

E.S. Serghey Minasyan: În toamna anului trecut, ne-am lovit, din nou, de situația în care Turcia, la fel cum a procedat în Orientul Apropiat, s-a folosit de teroriști internaționali și a creat, în acest fel, o situație fără precedent, când o țară-parteneră a Uniunii Europene, a dislocat acești teroriști islamici pe teritoriul politic al Europei. Practic, un stat membru al Parteneriatului Estic, adică Azerbaidjan, cu sprijinul Turciei, a folosit acești mercenari împotriva armenilor din Nagorno-Karabakh, dar și împotriva unui alt stat-membru al Parteneriatului Estic – Republica Armenia.

Ostilitățile din Nagorno-Karabakh, inițiate de Azerbaidjan, la care a pus umărul și Turcia, furnizând ajutor tehnico-militar consistent, dar și punând la dispoziție consilieri și specialiști, au fost însoțite de numeroase încălcări ale dreptului umanitar internaționale și de crime de război, precum epurările etnice și deportările.

Ne-am lovit, din nou, de o atitudine similară celei de acum mai bine de 100 de ani, săvârșită de conducerea turcă de la acel moment, împotriva populației armenești ce locuia în Imperiu Otoman și în regiunile adiacente Caucazului de Sud.

Astăzi, la 106 ani de la Genocidul Armean, procesul ireversibil al recunoașterii acestuia a primit un nou suflu prin declarația celui de al 46-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, care, chiar în ziua comemorării Genocidului Armean, a definit foarte clar, atrocitățile în masă comise împotriva poporului armean, la începutul secolului al XX-lea, drept Genocid. În acest context, doresc să remarc faptul că SUA, în persoana Camerei Reprezentanților și a Senatului a adoptat, încă în anul 2019, rezoluțiile care recunosc și condamnă Genocidul Armean.

Este absolut evident că mesajul Președintelui Biden a fost foarte bine primit și salutat de personalități din diverse domenii, inclusiv din România, care au susținut cu toții că această declarație poate fi un imbold pentru alte state de a recunoaște Genocidul Armean, căci așa cum afirmă în nenumărate rânduri liderii statului armean, suntem cu toții martori a faptului că negarea continuă a Genocidului Armean de către conducerea statului turc, conduce spre noi crime și atrocități.

Nagorno-Karabah

Enclavă cu majoritate armeană alipită în 1921 la Azerbaidjan de autorităţile sovietice, Nagorno-Karabah şi-a proclamat unilateral independenţa în 1991, cu sprijinul Armeniei.

A urmat un război între Armenia şi Azerbaidjan. O încetare a focului a fost încheiată în 1994. Reluarea conflictului anul trecut a fost cel mai grav incident dintre cele două state din ultimii 30 de ani.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News