Ambasadorul Coreei de Sud în România, Kap-soo Rim, a făcut o excursie pe Transfăgărășan.

„Am făcut o scurtă călătorie pe Transfăgărășan. Priveliștea uluitoare mi-a limpezit mintea. România este o țară atât de binecuvântată. Sper că mulți turiști coreeni îmi pot împărtăși sentimentul și senzația de uimire. Apropo, am stat în România în această vară, cheltuindu-mi timpul și banii în România și simțind frumusețile României”, a scris Kap-soo Rim, pe Facebook. 

Se pare că în călătoria sa a întâlnit și urși, cum era de așteptat.

Transfăgărăşanul este drumul care leagă Muntenia şi Transilvania şi care traversează cel mai înalt lanţ muntos din România, Munţii Făgăraş la peste 2.000 de metri altitudine, pe o distanţă de aproximativ 92 km.

Potrivit ziarelor vremii, la realizarea spectaculosului drum, construit între anii 1970-1974, au lucrat mii de oameni (...) militarii forţelor armate, unităţi de genişti, care au adus, o contribuţie hotărâtoare la realizarea Transfăgărăşanului şi a altor categorii sociale mii de muncitori, mineri, tehnicieni, ingineri şi proiectanţi la unităţile Ministerelor Energiei Electrice, Transporturilor şi Telecomunicaţiilor (România Liberă, 21 septembrie 1974), dar care a implicat şi numeroase sacrificii.

Într-un comunicat al Ministerului Apărării Naţionale, prilejuit de ceremonia militară şi religioasă din 20 iulie 2009, pentru dezvelirea plăcilor comemorative de la cele două monumente de pe Transfăgărăşan, Poarta Geniştilor şi Poarta Întâlnirii, se arăta că aproape 40 de morţi şi tot atâţia răniţi au constituit jertfa pe care Munţii Făgăraş au cerut-o pentru făurirea acestui drum al înălţimilor ce impresionează prin măreţie şi spectaculozitate.

Cele două monumente marchează momentele cele mai grele pe care le-au avut de înfruntat militarii genişti, în realizarea acestui drum montan. Ziarul Scânteia din 17 iunie 1971, consemna: Muntele se împotriveşte straşnic. Umblă o vorbă pe aici: pui un sac de azotat de amoniu şi ies două căşti de praf! Astă-iarnă, o subunitate s-a bătut o lună de zile cu o creastă prin care trebuia să taie făgaş. Uneori, înainta o jumătate de metru pe zi! Locului i-au spus 'Poarta Geniştilor'.

Despre al doilea monument, România Liberă din 21 septembrie 1974 arăta că pe o placă de bronz prinsă în stânca rămasă din dizlocare pe o buză de prăpastie erau scrise următoarele: În această zonă s-au întâlnit în ziua de 16 august 1971 două unităţi de geniu care lucrau la deschiderea drumului Transfăgărăşan din sensuri opuse. În amintirea evenimentului, ostaşii genişti au denumit acest loc 'Poarta Întâlnirii'.

Transfăgărăşanul este al doilea drum din România, ca înălţime, după Transalpina, care străbate Munţii Parâng din Carpaţii Meridionali şi ajunge până la 2.145 m în pasul Urdele. Drumul este închis pe o porţiune de 27 kilometri timp de opt luni din an, iarna şi primăvara, din cauza pericolului de avalanşe, căderi de stânci, alunecări de teren ş.a. Din cauza celor peste 800 de serpentine şi a drumului în rampă, viteza medie cu care pot rula maşinile este de cel mult 40 de km la oră.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News