Am renunțat la ciorapi, cravată și pălărie pentru cărți – Amintirile lui George Potra
Data publicării:
Autor: Flaviu Predescu
WhatsApp
Din volumul II al lucrării Din Bucureștii de ieri, Editura Științifică și Enciclopedică, 1990, a istoricului George Potra, din capitolul „Anticarii”, continuăm să digitalizăm informații relevante pentru istoria culturală a Bucureștiului, în al patrulea articol pe această temă, ne aplecăm asupra amintirile personale ale lui George Potra și rolul vânzătorilor de cărți în formarea sa.

”Prin fața dulapurilor de pe Cheiul Dâmboviței mi-am pierdut și eu o parte din timpul liber al copilăriei mele. Acolo zăboveam, fără limită, uitându-mă cu ochi nesățioși la tomurile groase și frumos legate ce nu puteam să le cumpăr, fiind mult prea scumpe pentru punga mea sărăcăcioasă, pungă care se alimenta și ea anemic din micile economii ale unor părinți care trudeau prea mult.”

Îmi dai banii când poți…altădată…

George Potra scrie că în pofida faptului că acele cărți scumpe nu-i erau accesibile, găsea la prăvălii altele care puteau fi răsfoite sau citite, fără să fie nevoie să le cumpere. „Făceam ocolul tuturor prăvăliilor și ore întregi mă uitam la tot felul de reviste, la lucrările clasicilor noștri, în ediții mai vechi sau noi, și în special la cele editate de librăria „Minerva”, calendare-almanahuri, precum și nenumărate broșuri și monografii de multe și variate idei ce satisfăceau curiozitatea și instrucția mea.”

El mărturisește că a fost un răsfățat al vânzătorilor de cărți. Anticarii îi făceau prețuri convenabile și chiar îl încurajau să citească mult. Dacă prețul era prea mare, anticarii îi spuneau să plătească atunci când va avea bani. Gestul de bunătate al vânzătorilor de cărți, care spuneau „când poți...altădată” îl mișca pe tânărul Potra și acesta se dădea peste cap ca la următoarea întâlnire cu anticarii să aducă suma datorată. Rămas fără bani, beneficia din nou de înțelegerea acestora și primea un nou pachet de cărți, tot pe datorie. În timp, încrederea anticarilor în el a crescut, istoricul își aduce aminte că după recomandarea profesorului său Nae Ionescu-Barbă, care era directorul liceului „Matei Basarab” unde Potra era elev, l-a recomandat acestora.

Astfel, Potra își aduce aminte cum a cumpărat și citit colecții întregi de cărți, printre care: „Minerva” și „Căminul”, traducerile din Jules Verne, cărți istorice și literare românești și altele. Pentru că se strânseseră prea multe, ele au fost inventariate.

Alfabetul de tranziție

După ce a găsit o carte de Bolintineanu, din 1872, Potra a dezvoltat o pasiune pentru cărți scrise cu litere chirilice și latine – „adică un alfabet de tranziție”. Scrierea nu era prea grea, își amintește autorul Bucureștilor de ieri, care scrie că în scurt timp ajunsese să le citească destul de ușor. Pasiunea lui s-a mutat apoi înspre achiziția de cărți care aveau exclusiv litere chirilice. Printre acestea enumeră: „Pravila de la Govora” – tipărită în vremea lui Matei Basarab la 1640, „Cazania lui Varlaam”, „Îndreptarea Legii”, „Biblia lui Șerban” etc, iar dintre cele străine ajunsese să posede un incunabul din 1486.

Între pasiunea de a citi și aceea de a colecționa

Pentru că aceste pasiuni erau costisitoare, George Potra povestește că a scarificat de multe ori banii primiți de la părinți pentru lucruri care îi erau strict necesare: pălărie, cravată, ciorapi etc. Toate se transformau în pachete de cărți. În drumul său spre magazinul de haine, tânărul Potra trecea pe la anticari – „și acolo, ca un făcut, totdeauna când se nimerea să am bani pentru ceea ce mi se dăduse să cumpăr, se întâmpla ca anticarii să aibă noi pachete de cărți în care se găseau destule din cele care mă interesau și pasionau.”

Nostalgic, George Potra își mai amintește că pasiunea pentru cărțile chirilice i-a dat posibilitatea să citească ușor orice carte veche românească. Acest fapt l-a făcut remarcat în liceu și apoi s-a bucurat de simpatia profesorului său, pe care l-am amintit și mai sus, care l-a invitat la el acasă, unde avea o bibliotecă de mii de volume. Acolo a putut să vadă „rarități” și a citit manuscrise și documente chirilice „scrise cu două sau trei caturi și cu tot felul de înflorituri întortocheate.”

Cum nici un efort nu rămâne nerăsplătit, din aceste pasiuni s-au născut altele, cum ar fi dorința viitorului istoric de a citi vechile cronici și „astfel m-am simțit și mai atras de trecutul zbuciumat al neamului nostru, pe care l-am îndrăgit din ce în ce mai mult, și totodată mi s-a dat prilejul de a cunoaște o parte din vechea literatură.”

Sursă foto: bucurestiivechisinoi.ro

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?
pixel