Am fost norocoşi să fim contemporani cu Elisabeta Rizea, cu Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, cu foşti deţinuţi politici, cu luptători în munţi, cu politicieni mari , de carieră, cu oameni de onoare.

Dacă am învăţat ceva de la ei? Probabil prea puţin…

Dacă i-am preţuit? Probabil prea puţin….

Astăzi a mai plecat cineva - Gabriel Ţepelea. Avea 96 de ani. Pentru generaţiile tinere, pentru organizaţiile de tineret ale multor partide din România probabil un necunoscut.

Cine a fost însă Gabriel Ţepelea?

Un ţărănist adevărat, înscris în PNTCD de la 17 ani, vârsta la care, spre uimirea multora, a şi intrat la facultate. A fost bătut, interogat, închis. A trecut din beciurile securităţii în cele ale puşcăriilor. A muncit la Canal ca un animal, după cum mărturisea chiar el. A strâns din dinţi şi a rezistat.

A fost profesor universitar, a avut contribuţii în redimensionarea literaturii şi culturii vechi româneşti, în includerea scrierilor româneşti în limba latină, în istoria literaturii şi a culturii române, a publicat zeci de cărţi, studii de lingvistică, cursuri în limba română şi în franceza, a scris peste 700 de articole.

Cu toate acestea, atunci când a ajuns la putere cu PNTCD, unde era vicepreşedinte, nu şi-a dorit funcţii, ministere, bugete, averi, maşini sau vile….Nu a dat şpagă, nici pungi cu ulei şi mălai alegătorilor, nu a minţit, nu a păcălit, nu a jignit niciun cetăţean al acestei ţări, fie că l-a votat, fie că nu. Nu făcut pact cu diavolul, nu a făcut alianţe electorale cu cei care au distrus ţara ca să ajungă la putere.

A fost un om de cuvânt, de onoare, un om extraodinar de modest.

Am fost norocoşi să trăim în acelaşi timp cu ei. Păcat că nu am înţeles.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News