Cercetările arată că această experiență eterică este ceva ce putem înțelege, folosind modele științifice ale minții, corpului și relația dintre cele două, conform Science Alert.

Unul dintre cele mai mari studii pe această temă a fost efectuat încă din 1894. Societatea pentru Cercetare Psihică (SPR) a publicat Census of Hallucinations, un sondaj efectuat pe 17.000 de oameni din Marea Britanie, SUA și Europa. Sondajul a urmărit să înțeleagă cât de comun era ca oamenii să aibă senzații aparent imposibile care au prezis moartea.

SPR a concluzionat că astfel de experiențe s-au întâmplat prea des pentru a fi întâmplătoare.

În 1886, SPR a publicat Phantasms of the Living. Această colecție a inclus 701 cazuri de telepatie, premoniții și alte fenomene neobișnuite.

De exemplu, reverendul PH Newnham a relatat povestea unei vizite în Noua Zeelandă, unde o prezență pe timp de noapte l-a avertizat să nu se alăture unei excursii cu barca în zorii următoarei zile. Mai târziu a aflat că toți cei aflați în călătorie s-au înecat.

Astfel de experiențe se petrec, însă, în locuri din întreaga lume, iar știința contemporană oferă idei pentru înțelegerea lor.

Prezențele au o legătură deosebit de puternică cu paralizia de somn, trăită de aproximativ 7% dintre adulți cel puțin o dată în viață. În paralizia somnului, mușchii noștri rămân înghețați ca o mahmureală din somnul REM, dar mintea noastră este activă și trează. Studiile au sugerat că peste 50% dintre persoanele cu paralizie în somn raportează că au simțit o altă prezență.

Conexiune minte-corp

Știm din studiile de caz neurologice și experimentele de stimulare a creierului că astfel de prezențe pot fi provocate de indicii corporale.

De exemplu, în 2006, neurologul Shahar Arzy și colegii au reușit să creeze o „figură din umbră” care a fost experimentată de o femeie al cărei creier era stimulat electric în joncțiunea temporoparietală stângă (TPJ). Silueta părea să oglindească poziția corpului femeii.

O serie de experimente din 2014 au mai arătat că perturbarea așteptărilor senzoriale ale oamenilor pare să inducă un sentiment de prezență la unii oameni sănătoși. Modul în care funcționează procedura folosită de cercetători este să te păcălească să te simți ca și cum ți-ai atinge spatele, sincronizându-ți mișcările cu un robot direct în spatele tău.

Creierul nostru dă sens sincronizării prin deducerea că noi producem acea senzație. Apoi, atunci când acea sincronizare este întreruptă – făcând ca robotul să se atingă ușor desincronizat – oamenii pot simți brusc prezența unei alte persoane. Schimbarea așteptărilor senzoriale ale situației induce ceva asemănător unei halucinații.

Această logică s-ar putea aplica și unei situații precum paralizia de somn. Toate informațiile noastre obișnuite despre corpurile și simțurile noastre sunt perturbate în acest context, așa că poate nu este o surpriză că putem simți că există „cineva” cu noi. S-ar putea să simțim că este o altă prezență, dar, de fapt, suntem noi.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News