Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Adrian Năstase, analiză pentru PSD: Detalii-CHEIE despre candidatul la prezidențiale
Adrian Năstase a făcut o amplă analiză a peisajului politic după ce președintele Klaus Iohannis a pus capăt crizei politice acceptând propunerea din partea PSD-ului pentru funcția de premier. Năstase a dat social-democraților și câteva indicii despre candidatul la prezidențiale care ar putea să îl învingă pe Klaus Iohannis.
Iată ce spune Adrian Năstase:
In ultimile zile, am fost solicitat, de numeroși prieteni, colegi sau jurnaliști, să-mi expun public opinia despre evenimentele din Partidul Social Democrat, în calitate de președinte fondator al acestuia. Am ezitat să fac acest lucru. Nu pentru că s-ar supăra Ionuț Matei sau Livia Stanciu, ci pentru că nu am dorit ca opiniile mele să fie considerate că ar avantaja/dezavantaja una sau alta dintre părți. Pentru că sunt cel care, alături de alți colegi, am realizat trecerea de la PDSR la PSD, și unificarea social-democrației românești, in 2001, consider că am nu doar dreptul moral, ci chiar obligația de a-mi spune public opiniile și de a face unele evaluări, in anumite momente importante. Ceea ce si fac...
Așteptări (confirmate ori infirmate)
„Prietenii" vicleni ai PSD, care se așteptau ca luptele din Comitetul Executiv să fie atât de intense încât să apară un nou UNPR, au de ce să fie furioși, deoarece partidul a rămas unit, chiar dacă unii au pierdut și alții au câștigat. Menținerea unității PSD si a grupului său parlamentar este o veste foarte bună, deoarece planul de guvernare, prezentat in campania electorala, poate fi pus în aplicare .
O altă veste bună este aceea că diferențele de viziune/interese între principalii actori ai conflictului nu au fost o simplă bătălie între persoane, ci s-au propus idei în legătură cu regenerarea activității politice din PSD, ceea ce mi-a arătat că în interiorul partidului sunt numeroși lideri în măsură să gândească în perspectivă, dincolo de interesele politice imediate.
Prin soluția Comitetului Executiv de desemnare a candidatului la poziția de prim-ministru, liderii partidului au înțeles că este nevoie de o mai mare convergență de viziuni între conducerea PSD și cea a Guvernului și, mai ales, să fie eliminate orice suspiciuni (nu știu cât de reale, dar aceasta este o altă problemă!) privind relațiile dintre șeful guvernului și ceea ce partidul denumea printr-o rezoluție a fi „statul paralel".
[citeste si]
Desigur, așteptarea tuturor este ca disputa legată de guvernul Tudose să fie ultima de acest fel până la alegerile parlamentare din 2020, iar noul guvern să nu fie supus unor noi șocuri politice.
Trebuie remarcată și prezența unei absențe: președintele Iohannis nu a mai intervenit public în conflictul politic. Desigur, avea tot interesul să rămână in umbra însă faptul că nu și-a asumat rolul de președinte-jucător pe model băsescian este în sine un fapt îmbucurător.
O confirmare tristă a venit din partea partidelor de Opoziție, care nu au reușit să transmită un mesaj de unitate și sagacitatea politică. Există speranța ca Opoziția politică să devină mai puternică. Poate atunci PSD va fi mai coerent...
Si poate că ar fi fost bine ca Mihai Tudose să-și fi amânat cu o zi depunerea demisiei, astfel încât premierul Japoniei să aibă un interlocutor la guvern, nu să facă turism fortuit prin București. Mă bucur insa că Mihai Tudose a înțeles într-un final gravitatea declarației despre "spânzurarea" celor care doresc autonomia teritorială și a retractat afirmația. Apărarea României se face cu abilitate și inteligență, nu cu afirmații-bumerang.
Oportunități (pentru guvernare și partid)
Al treilea guvern al PSD-ALDE pleacă la lucru de pe o poziție politică bună: are o majoritate guvernamentală stabilă și disciplinată; coeziunea dintre partid și guvern ar trebui să fie insa mai ridicată; situația economică este stabilă și nu se întrevăd crize iminente; partidele din coaliția de guvernământ nu au suferit o erodare politică majoră, în pofida instabilității guvernamentale din ultimul an.
Noul Cabinet are șansa de a evita erorile precedentelor două guverne PSD. Mă gândesc, pe scurt, la următoarele: guvernul își va asuma – sper – și politica externă și politicile în domeniul justiției, la care Constituția îi impune responsabilitatea.
Un Prim-Ministru cu experiență politică internațională, așa cum este Viorica Dăncilă, ar trebui ca, împreună cu Președintele Romaniei, să desfășoare o politică externă mult mai activă, mai ales în domeniul afacerilor europene dar si al diplomației economice (vizita premierului japonez, insotit de numerosi oameni de afaceri, ne ofera un model).
Guvernul Dancilă sper ca va supravietui pierderii comunicatorului sef – Rache – al fostului guvern si sa aiba o comunicare mai eficientă și mai directă, miniștrii având datoria de a fi mai prezenți în spațiul public.
Guvernul suplu
Un nou guvern poate fi și o oportunitate pentru o nouă structură a executivului. Nu sunt adeptul – pentru România – a unor guverne cu 15-16 ministere, nici a uneia cu 28-30 miniștri. Cred ca pentru România ar fi potrivit un cabinet cu 20-22 membri (cu tot cu miniștrii fără portofoliu și miniștri-delegați). Dacă liderii politici vor analiza fluxul de decizie guvernamentală vor putea găsi cu ușurință soluțiile optimale.
Cu referire la PSD, au apărut câteva idei care pot fi transformate în reale oportunități pentru partid: revenirea la sistemul de conducere colegială, inclusiv prin ședințe săptămânale ale Biroului Permanent Național; nevoia de dialog între conducerea partidului, grupurile parlamentare și organizațiile locale, având drept rezultat întărirea coeziunii interne; reîmprospătarea resurselor umane ale partidului, un rol esențial revenind aici Departamentelor PSD; reluarea dezbaterilor ideologice, Institutul Social Democrat putând fi revitalizat după anii de letargie; social-democratizarea bazei partidului prin organizarea de cursuri de pregătire, ș.a.
PSD-ul a urmat logica potrivit căreia președintele partidului este automat și candidatul la prezidențiale. Așa s-a întâmplat cu mine, cu Mircea Geoană și cu Victor Ponta. Organizațional, decizia era corectă, politic nu mai sunt sigur. Cred că putem învăța din exemplul Poloniei, unde președintele în funcție, Andrzej Duda, deși nu a fost președinte al partidului Dreptate și Justiție, l-a învins pe președintele în funcție în acel moment, Bronisław Komorowski. Așa cum dl. Duda a ajuns președinte al Poloniei la 43 de ani, nu văd de ce PSD nu ar alege un candidat cu potențial dintre liderii de partid de 40-50 de ani (bărbat sau femeie), care să câștige alegerile prezidențiale. PSD trebuie să se gândească la acel candidat care poate aduna cel puțin 700 000-1 milion de voturi în plus față de ce obține în primul tur din bazinul electoral al partidului. Chinezii spun adesea „Nu contează ce culoare au ochii pisicii, important este ca ea să prindă șoareci!"
S-ar putea insa ca unii sa se gandeasca sa nu-i strice al doilea mandat al lui Johannis... Daca nu este asa, atunci trebuie deja antamata strategia pentru ciclurile electorale din 2019 si 2020, a scris Adrian Năstase pe blogul său.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
