Adina Moldoveanu, consultant spiritual, a vorbit despre puterea rugăciunilor.

Rugăciunea inimii, sau rugăciunea lui Iisus, este considerată cea mai puternică rugăciune şi ea e folositoare în toate împrejurările vieţii. Este o rugăciune scurtă, simplă: „Doamne, miluiește-mă” şi forma extinsă: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.”

Rugăciunea inimii tocmai de asta e cea mai puternică, pentru că poate fi spusă neîncetat.

Pe lângă această rugăciune foarte puternică, Adina Moldoveanu, consultant spiritual, a mai recomandat încă două rugăciuni.

„O altă tehnică foarte bună este așa numita cruce tridimensională. Aceasta este tot sub formă de rugăciune sau meditație. Este foarte simplă.

Doamne Iisuse Hristoase, îți mulțumesc că ești în mine și împrejurul meu, îți mulțumesc că ești în fața mea, în spatele meu, în dreapta mea, în stânga mea, dedesubt deasupra mea și iarăși în mine și împrejurul meu.

Şi în felul acesta mi-am redefinit spațiul. De fapt, mi-am redefinit, m-am reancorat în credință, mi-am reafirmat energia divină din mine.

Încă o rugăciune pe care am învățat-o chiar de la un preot este:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, te rog, recalibrează-mă în timpul și spațiul prielnic mie.

Simțim cum poate, după o ședință sau după primirea unei vești nu prea bune, simțim că pur și simplu cădem emoțional, fizic, psihic și atunci o astfel de rugăciune rapidă ne ajută imediat să revenim la starea inițială, să ne reafirmăm credința, să ne ancorăm, de fapt, în sursa tuturor lucrurilor și asta este de fapt salvarea noastră”, a spus Adina Moldoveanu, consultant spiritual, în emisiunea „Voi cu Voicu” de la Antena 3. 

Citește și...

Profesorul Constantin Dulcan, secretul inimii: Să revizuim ideile despre noi, despre ce se întâmplă în corpul nostru

Profesorul Constantin Dulcan a vorbit despre secretul unei vieţi sănătoase.

„Sunt foarte multe întâmplări, s-au scris foarte multe cărţi pe această temă, nimeni nu s-a aşteptat pentru că noi credem că memoria, intelectul ţine de creier şi nicicum de alte structuri, cum ar fi inima. Ba chiar avem argumente pentru alte structuri. (...) Poate cel mai moralizator dintre toate aceste exemple, care are şi o semnificaţie morală foarte adâncă şi l-a comentat deseori, este o fetiţă de nouă ani care a primit cordul unei alte fete de 11 ani şi la un moment dat se trezeşte cu nişte coşmaruri. Le spune părinţilor ei, nici ei nu erau prea informaţi şi, în cele din urmă, pentru că fetiţa se trezea noapte de noapte cu un coşmar, o duc la un psihiatru care imediat o pune pe fetiţă să îi povestească visul. În vis îi apare fetiţa care i-a dat inima şi îi spune: M-a ucis X în următoarele circumstanţe. Te rog spune Poliţiei. Fetiţa, crezând că e doar o halucinaţie, evident că nu a spus până când nu a ajuns la psihiatrul care şi-a dat seama că se întâmplă ceva şi, atenţie, Poliţia a mers pe urmele visului şi lucrurile au fost exact aşa. Este o lecţie de morală pe care ar trebui să o reţină foarte mulţi.

Un tânăr de 19 ani moare într-un accident, iar inima lui ajunge la o fată tot de 19 ani. Tatăl ei era psihiatru şi voia să cunoască donatorul, iar în camera lui găseşte un caiet în care erau notate versurile unei melodii dedicate unei fete pe nume Dana. Tot Dana o chema şi pe fata care a primit inima. Când tatăl i-a spus, ea a răspuns: eu îl văd aproape în fiecare seară. Îi văd chipul şi îi ascult melodia şi o cânt.

Cum putem să numim lucrul ăsta? Noi spune că creierul este cel care creează conştiinţa. Ceea ce numeşti conştiinţă, cel puţin în concepţia mea, este o rădăcină a marii conştiinţe cosmice. Conştiinţa nu este doar produsul creierului, ci invers creierul este produsul conştiinţei.

Conştiinţa este non-localizată şi nu se limitează doar la creier. Impactul dintre creier şi conştiinţă este mintea. Mintea este cea care este dependentă de neurofiziologia creierului, de electricitatea de la nivelul sistemului nervos şi aşa mai departe. Mintea este rezultatul impactului dintre conştiinţă, care este ramură a conştiinţei cosmice şi creierul nostru. Lucrul ăsta puţini îl cunosc.

Ne obligă toate aceste lucruri să ne revizuim puţin ideile despre noi, despre ceea ce se întâmplă în corpul nostru. Şi am convingerea că, dacă acum suntem mai degrabă într-o ştiinţă ideologizată, care ţine seama mai mult de anumite concepţii ale timpului, va veni o vreme în care adevărul trebuie spus”, a spus Constantin Dulcan.

„Institutul Inimii din California, care a fost construit în 1992, pleacă de la ideea că inima are un potenţial pe care ar trebui să îl folosim la maxim. (...) Institutul atribuie inimii prioritate faţă de creier, ceea ce mi se pare foarte interesant. (...) Sentimentele noastre au loc la nivelul inimii, după care creierul le preia şi le exprimă.

În istoria creierului, a fost foarte mult timp şi destul de greu de spus care este zona cu care gândim. Unii simt în stomac, alţii în inimă şi, în sfârşit, foarte târziu se ajunge la concluzia creierul este cel cu care noi gândim şi nu alte organe asupra cărora se reflectă sentimente.

Eu cred că funcţia corzilor vocale nu putea să apară înainte de a avea creier pentru că cu creierul formulăm modelul cuvântului, al ideii şi corzile vocale îl articulează”, a spus acesta. Continuarea, AICI!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News