Tabletă
Desktop
Data publicării:
Aclamatul film al englezului Guy Ritchie reinventează, printr-un stil vizual şi narativ, mitul Regelui Arthur
Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura
Toată lumea cunoaște fabuloasa legendă a lui Arthur... sau cel puțin crede că o cunoaște. Dar în mâinile regizorului Guy Ritchie, povestea capătă un aer mai modern și mai curajos, astfel încât Arthur nu e rege încă, ci doar un bandit, un erou foarte sceptic, obligat să-și descopere adevăratul destin în timp ce luptă împotriva monarhiei pe care este menit să o conducă.
„Cred că poveștile cele mai bune sunt cele care urmăresc traseul unui om în timp ce acesta își depășește limitele, permițându-i să evolueze de la stadiul său de bază la cel al unui om care merită o viață mai bună,” spune Ritchie, care a contribuit și ca scenarist și producător la realizarea filmului. „În versiunea noastră, viața lui Arthur e la început neînsemnată: el e un golan dintr-un bordel, care cutreieră străzile, învață să se lupte și să fenteze legile, alături de camarazii săi. Apoi, acțiunile întreprinse de alții – unii cu intenții bune, alții mai puțin – îl forțează să-și extindă viziunea cu privire la ceea ce ar putea să devină.”
Aclamatul realizator Guy Ritchie își imprimă stilul dinamic noului film de aventură și acțiune King Arthur: Legenda Sabiei, care vine în întâmpinarea fanilor din România.
Avându-l pe Charlie Hunnam în rolul principal, pelicula reprezintă o abordare iconoclastă a clasicului mit al lui Excalibur, urmărind traseul lui Arthur de pe străzile din Londinium și până la tron.
Când tatăl micului Arthur este ucis, unchiul său – Vortigern (Jude Law) – preia conducerea regatului. Rămas fără dreptul din naștere la tron și fără să știe cine este cu adevărat, Arthur este nevoit să răzbată prin viață de unul singur, pe aleile întunecate ale orașului. Dar în momentul în care reușește să scoată sabia din piatră, viața sa se schimbă radical, el fiind forțat să-și recunoască adevărata obârșie.
Charlie Hunnam, care îi dă viață lui Arthur, afirmă: „Guy a transformat traseul clasic al eroului într-o poveste despre origini care îl face pe Arthur să fie mult mai accesibil noii generații. Acest Arthur a crescut purtându-și singur de grijă, dur și iute, croindu-și drum prin viață ca un prinț printre hoți. Dar el nu e un suflet nobil în căutarea unei cauze pentru care să lupte.”
Cu toate acestea, cauza îl caută pe el și, din momentul în care Arthur intră în contact cu Excalibur, acea bucată de fier extraordinară adânc înfiptă în granit, viața sa se schimbă pentru todeauna... fie că vrea, fie că nu.
Deși prezența faimosului castel Camelot era obligatorie, producătorul/coscenaristul Lionel Wigram a fost cel care a sugerat ca cea mai mare parte din acțiune să se petreacă în afara castelului, într-un mediu mai urban. Atât Wigram, cât și Ritchie au fost atrași de o versiune veche a capitalei Angliei: Londra romană, pe atunci numită Londinium.
Desigur, nicio poveste cu regele Arthur n-ar putea fi completă fără puțină magie. În loc de dragoni, totuși, realizatorii au vrut să creeze o lume mitică nouă și unică, cu „elefanți cu lungimea mai mare decât cea a unui teren de fotbal și șerpi la fel de lungi precum metrourile,” divulgă coscenaristul/producătorul Joby Harold.
King Arthur: Legenda sabiei prezintă publicului un Arthur crescut la bordel, într-o zonă considerată nepotrivită. Acum, el cutreieră străzile lăturalnice ale orașului cu banda sa de prieteni, fără să știe care-i este adevărata origine. Din nefericire pentru el, Arthur este trimis în Camelot unde, la fel ca toți bărbații de o anumită vârstă, este supus unui test: să scoată o sabie dintr-o piatră, un efort zadarnic pentru majoritatea, deoarece doar unul dintre ei poate duce la capăt sarcina. Găsirea lui este adevăratul test; trecerea testului este o sentință la moarte. În graba sa de a se întoarce la viața sa normală, Arthur ajunge repede față în față cu singurul lucru care-i poate dezvălui adevărul despre trecutul său și posibilitățile sale de viitor.
„Aceasta a fost cea mai reușită experiență a mea de până acum și totul i se datorează lui Guy,” spune Hunnam. „M-am distrat teribil, a fost o experiență de învățare minunată și o perioadă de veritabilă dezvoltare pentru mine. Guy ia deciziile pe loc, imediat găsește o soluție atunci când ceva nu funcționează. Mediul prinde viață pentru el, iar maniera în care lucrează cu actorii este foarte instinctuală. Dacă veneam într-o zi fără nicio idee în cap, el avea mereu zece soluții de propus.”
După ce a petrecut vreo zece ani în Statele Unite, actorul originar din Newcastle s-a confruntat cu o provocare neașteptată, dar și înviorătoare – anume, jucarea unui rol fără un accent american și stabilirea manierei corespunzătoare de vorbire pentru personaj. „Am vorbit foarte mult despre cum ar trebui să fie accentul lui Arthur și am hotărât că o pronunțare standard, contemporană sau istorică, ar fi fost alegerea greșită. Apoi ne-am gândit că Arthur ar putea să vorbească în dialectul londonez, dar din fericire, am abandonat și acea idee,” râde el.
„Din moment ce Arthur provine din familia regală și el ar fi auzit felul de a vorbi de la curte în copilăria sa, iar apoi rămâne de unul singur și e expus modului de a vorbi de pe străzi, am hotărât ca accentul său să se afle undeva la mijloc, ” spune Hunnam, „undeva între modul elegant de a vorbi al lui Vortigern și maniera în care vorbește banda lui Arthur.”
Jucat cu multă demnitate, dar și disperare, de Jude Law, Vortigern este un pretendent la tron care a trebuit să țină cu dinții de putere toți acești ani. Acum, el aproape că simte gustul victoriei apropiate, deoarece l-a găsit pe Arthur.
Law dezvăluie: „Vortigern conduce folosindu-se de frică. El se descotorosește de toți magii din țară și de vechile obiceiuri, pentru a obține controlul absolut. Dar maniera în care a pus mâna pe tron îi roade sufletul, conștiința. E ceva întunecat și încâlcit. De-a lungul timpului, el a căpătat o obsesie pentru control, pentru supremație, așa că se luptă constant cu demonii săi, cu ego-ul său. Nu mai contează că Arthur habar nu are de propriul statut; el este văzut ca o amenințare de Vortigern, care nu are drepturi asupra puterii de care a ajuns dependent. Vortigern consideră că el este regele de drept și că Arthur, acest țăran de nimic, nu poate să facă nimic pe tron. Reproiectând această mitologie, scenariștii au fost foarte curioși cu privire la straturile acestui personaj, iar pentru un actor, acestea sunt discuții foarte utile. Acest aspect și tropăitul în armură, alături de sute de soldați, câini și bărbați călare pe cai negri, au făcut ca filmul să fie o experiență tare distractivă.”
Actrița franceză Astrid Bergès-Frisbey, care-i dă viață Magului, explică: „Magul îl consideră pe Arthur foarte imatur și egocentrist, dar ea este consecventă și se concentrează asupra efortului pe care trebuie să-l depună pentru a-l ajuta să devină regele care trebuie să devină. El trebuie să evolueze, dar nu poate singur, de aceea ea este cheia în acest traseu al lui de acceptare a propriului destin.”
Deoarece Magul călătorește mai ales călare, actrița a petrecut ore întregi călărind, sub supravegherea lui Daniel Naprous, dresorul de cai al producției, și a surorii sale, Camilla Naprous. Una dintre cele mai importante sarcini ale Magului este de a-l ajuta pe Arthur să înțeleagă semnificația imaginilor intense pe care le vede în visele sale și care-l bântuie când atinge sabia Excalibur. Printre acestea, se numără o imagine cu un copilaș în brațele tatălui său. Dar fără un context corespunzător, cum ar putea el să știe că acel copilaș este chiar el, iar tatăl este – a fost – al lui?
Rolul fundamental al tatălui lui Arthur, curajosul și corectul rege Uther Pendragon, i-a fost oferit lui Eric Bana. „Îl știu pe Guy de multă vreme și am fost intrigat să văd cum va aborda această lume de fantezie și mit,” spune actorul. „El este grozav când vine vorba de secvențe de acțiune, iar personajul meu se află în mijlocul unor astfel de scene. Când îl vedem prima oară, parcă am fi fost aruncați în mijlocul acțiunii, pentru că el nu are timp de pierdut, trebuie să se avânte în luptă pentru a-și apăra oamenii.”
Unul dintre cei mai de nădejde sfătuitori ai lui Uther, Bedivere, a dispărut din peisaj după moartea regelui său, survenită cu 25 de ani în urmă. Djimon Hounsou îi dă viață liderului rezistenței, care caută să instaureze un regim mai bun. „Personajul meu, Bedivere, vede imaginea de ansamblu. El a așteptat multă vreme momentul potrivit pentru a porni această rebeliune, fiind sigur că regele născut se va ivi înainte de a fi prea târziu.”
Veteran în ceea ce privește epoca medievală, Aidan Gillen, care joacă în Urzeala tronurilor, îi dă viață lui Bill, un țintaș excelent, ale cărui arc și săgeți îl transformă în asasinul ideal și într-un membru foarte valoros al rezistenței. La fel ca Bedivere, el a dispărut de la curte, petrecându-și timpul în așteptarea unor vremuri mai bune, care să permită răsturnarea regimului lui Vortigern.
King Arthur: Legenda sabiei marchează prima colaborare dintre Ritchie și scenografa Gemma Jackson, care a întreprins cercetări vaste și a creat numeroase schițe conceptuale. Ea a creat puțin câte puțin o lume inspirată din sursele istorice, dar cu propria identitate, o lume care să satisfacă cerințele poveștii: un loc în care normalul și fantasticul să se îmbine armonios. În contrast cu străzile urbane dărăpănate ale Londinium, Camelot arată magnific și impozant, acest platou reprezentând una dintre cele mai mari griji cu privire la design pe care le-a avut Jackson, din cauza statutului mitologic al acestui loc.
Jackson a hotărât ca sala tronului din Camelot să fie cufundată în istorie, folosind ca sursă de inpirație anticul palat Sigiriya din Sri Lanka, ale cărui ruine stau cocoțate pe un vârf din granit.
Cu același nivel de devotament au fost create și costumele pentru distribuție și multitudinea de figuranți. Pentru garderobele lui Hunnam, Law și ale celorlalți actori, designerul de costume Annie Simmons mărturiseşte că s-a inspirat mai întâi din referințe istorice, picturi și sculpturi, iar apoi a adăugat costumelor „o notă mai rebelă, mai sexy. Am vrut să creez o bucățică dintr-o lume care să nu fie complet medievală,” explică ea.
Înfățișarea Magului este simplă și elegantă, în nuanțe întunecate care să reflecte frumusețea sa misterioasă. Symons a proiectat o serie de rochii în nuanțe închise de albastru, verde și roșu bordo, în formă A, cu tiv aspru și brâu din piele vanisată, toate fiind purtate în combinație cu o haină cu glugă albastră.
La fel cum a făcut cu Jackson și Symons, Ritchie i-a oferit lui Tim Wildgoose, supervizorul armurierilor, un rezumat cu privire la autenticitatea istorică, încurajându-l să se inspire din timpurile contemporane și să creeze ceva nou și unic.
„Lupta cu magii e la o scară uriașă,” spune Nick Davis, supervizorul efectelor vizuale. „Implică elefanți de 90 de metri înălțime care nu există și care atacă un castel care nu există, așa că au fost multe elemente de creat aici. A fost o provocare uriașă să creăm componenta fantastică, încercând în același timp să rămânem pe aceeași lungime de undă cu lumea aspră și foto-realistă în care trăiesc aceste personaje.”
La fel ca în fiecare film de-al lui Guy Ritchie, coloana sonoră joacă un rol crucial, motiv pentru care realizatorul a apelat din nou la compozitorul Daniel Pemberton.
„Pentru King Arthur: Legenda sabiei, am vrut ca muzica să fie foarte intense. Imagistica acestui film este incredibil de bogată: mizeria, funinginea, metalul, pielea, lemnul, pietrele. Am vrut să evoc cât mai multe dintre aceste elemente prin muzica pe care am creat-o, am vrut să surprind totul, de la chinurile și lupta orfanului crescut pe străzi la noblețea liderului care poate schimba istoria. Iar cu Guy, regulile obișnuite nu se aplică – de fapt, nu se aplică nicio regulă!”
Pentru ca muzica să se potrivească cu perioada în care are loc acțiunea, compozitorul a cercetat lumea amatorilor de muzică veche, care colecționează, confecționează și cântă la instrumente antice.
Charlie Hunnam (Arthur) a atras atenția publicului și a criticilor din Marea Britanie și de la Hollywood datorită versatilității, talentului și carismei sale.
Jude Law (Vortigern) este un actor nominalizat de două ori la Premiile Oscar și laureat al Premiilor BAFTA, talentul său transformându-l într-unul dintre cei mai căutați actori. Law a primit premii și pentru rolurile sale de pe micile ecrane și de pe scenele de teatru.
În prezent, Law poate fi urmărit în noua miniserie TV HBO Tânărul papă, care a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția anul trecut. Proiectul, creat și regizat de Paolo Sorrentino, o are în distribuție și pe Diane Keaton. În această serie de opt episoade, Jude îi dă viață Papei Pius al XIII-lea, noul ales care se zbate sub povara noilor responsabilități.
Aflat la a doua colaborare cu prolificul regizor Michael Grandage, Law a putut fi urmărit anul trecut în Genius, alături de Colin Firth, Nicole Kidman și Laura Linney.
Printre cele mai recente proiecte ale actorului se numără comedia Spioana, în regia lui Paul Feig, din distribuție făcând parte și Melissa McCarthy, Rose Byrne și Jason Statham. Pentru maniera în care i-a dat viață lui Bosie în filmul Wilde, din distribuție făcând parte Stephen Fry și Vanessa Redgrave, el a obținut un premiu din partea Cercului Criticilor Londonezi, dar și un premiu Evening Standard. Debutul său într-un film american a avut loc cu rolul din Gattaca, alături de Uma Thurman și Ethan Hawke.
Rolul din Talentatul domn Ripley, în care i-a dat viață șarmantului Dickie Greenleaf, a fost cel care l-a adus în atenția publicului. Pentru prestația din pelicula regizată de răposatul Anthony Minghella, Law a primit primele sale nominalizări la Premiile Oscar și la Globurile de Aur, la categoria „Cel mai bun actor secundar”. Rolul i-a adus și un Premiu BAFTA.
Astrid Bergès-Frisbey (Magul) și-a făcut debutul într-un film în limba engleză în 2011, cu rolul din mult așteptatul sequel Pirații din Caraibe: Pe ape și mai tulburi, în regia lui Rob Marshall.
În 2007, ea a obținut primul său rol important, în serialul Elles et moi, regizat de Bernard Stora și difuzat de France 2. Bergès-Frisbey și-a construit o carieră internațională, apărând în filme franceze, spaniole, italiene și americane. Având în palmares prestații care i-au solicitat să folosească diferite limbi, actrița se poate mândri cu rolurile din Fiica fântânarului, remake-ul regizat de Daniel Auteuil, Juliette, primul film artistic al lui Pierre Godeau, și I Origins, peliculă regizată de Mike Cahill în care a jucat alături de Michael Pitt și care a avut premiera la Festivalul de Film de la Sundance în 2014. Filmul a fost distins cu Premiul Alfred P. Sloan în cadrul festivalului. Recent, ea a putut fi urmărită în scurtmetrajul The Driver, debutul regizoral al lui Pitt.
Djimon Hounsou (Bedivere) este un actor nominalizat de două ori la Premiile Oscar, care a jucat într-o gamă variată de filme. Hounsou i-a dat recent viață lui Chief Mbonga în filmul de acțiune și aventură Legenda lui Tarzan, în regia lui David Yates. Hounsou a primit prima sa nominalizare la Premiile Oscar la categoria „Cel mai bun actor în rol secundar” pentru rolul din In America, în regia lui Jim Sheridan. Prestația sa i-a adus și un premiu Independent Spirit.
Aidan Gillen (Bill) este cunoscut pentru personajele puternice și complexe din punct de vedere moral pe care le-a jucat, de la omul de stat medieval manipulator și șiret din Urzeala tronurilor la ambițiosul politician american din Cartelul crimelor.
Regizorul, producătorul şi scenaristul Guy Ritchie este un povestitor de succes, care a oferit publicului numeroase povești de-a lungul carierei sale de 20 de ani.
Recent, el a regizat aclamatele blockbuster-e Sherlock Holmes și Sherlock Holmes: Jocul Umbrelor, în care au jucat Robert Downey Jr. în rolul faimosului detectiv și Jude Law în rolul colegului său de încredere.
De curând, acesta a regizat Agentul de la U.N.C.L.E., o abordare nouă a popularului serial de televiziune din anii ’60. Din distribuția filmului au făcut parte Henry Cavill, Arnie Hammer, Alicia Vikander și Hugh Grant, scenariul fiind scris de Ritchie și Wigram. Cei doi și-au consolidat parteneriatul lansând compania de producție Ritchie/Wigram în 2011.
Ritchie și-a făcut debutul ca regizor/scenarist al unui film artistic cu Jocuri, poturi și focuri de armă. Realizat cu un buget modest de un milion de dolari, pelicula a reușit să insufle un aer nou acestui gen, devenind unul dintre cele mai de succes filme britanice și unul din favoritele publicului. Pelicula a avut premiera la Festivalul de Film de la Sundance în 1999. Scoțând în relief abilitatea lui Ritchie de a distribui în rolurile sale talente noi, filmul a lansat carierele mai multor actori, inclusiv Jason Statham. Cercul Criticilor Londonezi l-a numit pe Ritchie „Scenaristul britanic al anului”, filmul primind și o nominalizare la premiile BAFTA la categoria „Cel mai bun film britanic”.
În palmaresul său mai apar titluri precum Unde dai și unde crapă, popularul film regizat și scris de Ritchie a cărui acțiune este plasată în lumea interlopă londoneză (din distribuție au făcut parte Jason Statham, Dennis Farina, Vinnie Jones, Benicio del Toro și Brad Pitt); Revolver, thriller regizat și scris de Ritchie, avându-i în distribuție pe Jason Statham, Ray Liotta, Vincent Pastore, Mark Strong și André Benjamin, și RocknRolla, care i-a adus lui Ritchie premiul „Cel mai bun film britanic” în 2009 la Premiile Empire. Pelicula a fost inclusă și în programul Festivalului Internațional de Film de la Toronto în 2008. Din distribuția stelară a filmului au făcut parte Gerard Butler, Tom Wilkinson, Thandie Newton, Mark Strong, Idris Elba, Tom Hardy, Toby Kebbell, Jeremy Piven și Chris „Ludacris” Bridges.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
