Abuzul de OG-uri și OUG-uri pe înțelesul tuturor. Avocatul Bărbuceanu: Acest dezinteres a creat o situație inacceptabilă

Numărul Ordonanțelor de Guvern (OG) și a Ordonanțelor de Urgență emise de Guvern (OUG) pare uneori că „legiferează” spațiul administrativ al României. Problema principală este dată de suprapunerea principiilor juridice. Teoretic, singurul organ abilitat de a legifera sau de a emite acte cu rol legislativ (legi) este Parlamentul, însă nu de puține ori cetățenii români sunt influențați direct de câte o reglementare a Guvernului. Uneori și peste noapte.

Pentru că este un context care persistă de zeci de ani, DC News l-a contactat pe avocatul Bogdan Bărbuceanu pentru a explica procesul prin care Guvernul pare că își asumă uneori rolul de Parlament.

Ordonanțele Guvernului -  o simplă abilitare conferită de Parlament, nu o preluare a atribuțiilor

România se află într-o permanentă „stare extraordinară”

„Materia Ordonanțelor de Guvern își are izvorul în delegarea legislativă pe care o acordă Parlamentul prin adoptarea unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Legea de abilitare stabilește, în mod obligatoriu, domeniul şi dată până la care Guvernul poate emite ordonanţe. Dacă legea de abilitare o cere, Ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea acestui termen atrage încetarea efectelor ordonanţei.

Guvernul poate adopta Ordonanţe de Urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora, aspect care în practică de cele mai multe ori nu e întemeiat.

Ordonanţa de Urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Dacă Parlamentul nu e în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra Ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de Urgenţă, cuprinzând norme de natura legii organice, se aprobă cu majoritatea prevăzută de legea fundamentală.”, a spus Bogdan Bărbuceanu, pentru DC News.

Posibil abuz al Guvernului

„Este adevărat că putem discuta despre un abuz al Guvernului, în emiterea acestor ordonanțe, întrucât Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. Însă acest abuz este susținut de dispoziții constituționale, care la vremea când au fost adoptate s-a apreciat că politicul este guvernat de știința interpretării normei de drept și de separația puterilor în stat. Pericolul acestui abuz este cu atât mai mare întrucât Guvernul poate legifera și în materie penală, ceea ce duce la ignorarea unei politici penale coerente și previzibile.

Întrucât în Constituție se prevede că OG-urile cuprind norme de natura legii organice, Codul Penal a venit în susținerea acestei dispoziții. Și în Art. 173 se stabilește că prin lege penală se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi organice, Ordonanţe de Urgenţă sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege. Astfel, Guvernul emite OUG-uri în materie penală, deși Art.73 din Constituție, în alin. 3, lit h) stabilește cu valoare de  principiu constituțional că prin lege organică se reglementează printre altele și  infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora, apoi se stabilește că OUG poate conține dispoziții de lege organică, aspect care vizează o contradicție juridică.

În discuțiile doctrinare cu privire la acest aspect se apreciază că lipsa de profesionalism și de interes a Parlamentului de a legifera mențin această situație. Cu titlu de exemplu amintim neconstituționalitatea în cazul prescripției penale, după care Parlamentul a creat un vid legislativ prin pasivitate timp de 4 ani, fiind necesară intervenția Guvernului. Acest dezinteres a creat o situație inacceptabilă prin care mii de dosare au fost considerate prescrise. Concluzia este că atunci când vom avea un Parlament responsabil, cu o pregătire juridică adecvată, vom putea iniția demersuri pentru limitarea cu adevărat a Guvernului de a emite ordonanțe.”, a încheiat avocatul, pentru DC News.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News