În majoritatea localităților care se află la poalele Carpaților, a început  transhumanţa oilor, ceea ce înseamnă că ciobanii și familiile lor se vor muta până în septembrie în inima munților.

Autor:Daniela Bodeanu

Acest obicei străvechi se ținea odinioară prin parcurgerea drumului din sat până la stână pe jos,însă astăzi ciobanii își transportă cele de trebuință cu ajutorul mașinilor de teren.

Un lucru a rămas neschimbat,animalele trebuie să urce toată acestă distanță pe jos,fiind mânate de către ajutorii de cioban.

„Este foarte greu de urcat şi cu caii nu putem duce tot bagajul. În mod normal ne lua câteva zile, dar noi mulgem oile pe la 3.00-4.00 după-amiaza şi avem nevoie de lucrurile pe care le-am luat de acasă. Noroc de prietenii pe care-i avem cu jeep-urile şi care ne ajută”, e mândru tânărul cioban.

Un alt sacrificiu pe care îl fac îngrijitorii de animale este acela că își iau familiile și copiii cu ei,în toată această perioadă a anului.Copiii sunt nevoiți să meargă sâmbăta și  uneori duminica la școală, pentru a parcurge mai repede decât ceilalți colegi ai lor materia,ca să-și poată însoți părinții.Sus în munte, ei vor munci cot la cot cu cei mari și se vor avea grijă de animale.

Ajunși în munți,acești oameni au parte de o viață grea,dar minunată.Peisajele sunt superbe,aerul este curat,mănâncă doar alimente naturale produse din laptele gras al oilor și efortul pe care îl depun zilnic îi ajută să se mențină sănătoși.

„Acolo, pe munte, e viaţă grea, te scoli dimineaţa la 3 şi te culci seara la 11.00 pentru că oile trebuie mulse, păscute, adăpate şi grijite de boli. Stai toată ziua şi păzeşti oile, să nu dea lupii sau urşii, stai numa' între oi”, mărturisea unul dintre ciobani, Ilie Popescu, pentru evz.ro

Cu mai mulți ani în urmă,Uniunea Europeană a vrut să interzică transhumanța clasică,adică deplasarea pe jos a turmelor,până la locurile de pășunat.Unele dintre condițiile impuse  atunci au fost:deplasarea oilor în camioane în care fiecare oaie să aibă cel puțin jumătate de metru pătrat;transportul să fie aprobat de primărie,iar oile să fie deparazitate și vaccinate.

Și condițiile cerute pentru stână au fost la fel de dificil de îndeplinit. Locul de preparare a brânzei trebuie să fie separat de stână, să aibă apa curentă, gresie, faianță și sifon de scurgere în pardoseală. Pânzele prin care se strecoară zerul, pentru a colecta cașul trebuie să fie de unica folosință. Ciobanii trebuie să aibă, pe lângă „instalații omologate de sterilizare a instrumentarului”, și o metoda de muls prin care laptele să nu intre în contact cu aerul.

Toate aceste cerințe au stârnit un val de nemulțumiri în rândul oierilor care privesc cu neîncredere propunerile oficialilor europeni,obișnuiți fiind să desfășoare acestă activitate după propriile reguli, din generație în generație.

„Domnule astea tăte-s tâmpenii zâse de unii care habar nu au cum mere treaba cu oile. Cum naiba să duc io gresie la stâna, la 2.400 de metri ?Apoi cu apa curentă mai găsâm câte un loc în care punem jgheab și vine sângura. Oaia abia o ții cu mâinile ca s-o mulgi, dacă-i pui mulgătoare de-aia, vă dați  sama ca nu stă! Doamne, ce le mai pușca mintea!” a spus batrânul cioban pentru evz.ro

Transhumanța este mișcarea sezonieră a oamenilor și a turmelor de oi, de obicei între vale (unde trumele stau iarna) și munte (unde turmele stau vara).Printre țările în care are loc acest fenomen se numără:Scoția, Caucaz, Ciad, Maroc, Franța, Italia, Irlanda, Liban, România, Bulgaria, Grecia, Spania, Iran, Turcia, Macedonia, India și Elveția.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News