În aceste zile din Săptămâna Mare s-au săvârşit nişte fapte cruciale pentru omenire, respectiv: patimile şi moartea Dumnezeu-Omului pentru răscumpărarea păcatelor neamului omenesc.

'Aceste lucruri sunt atât de mari şi au atât de multă însemnătate încât de nu s-ar fi săvârşit, lumea şi neamul omenesc ar fi pierit precum Sodoma şi Gomora sau precum lumea dintru început, cea nimicită prin potop. Lumea dăinuie fiindcă există Sămânţa Sfântă. Sămânţa Sfântă e dăinuirea lumii. Lumea dăinuie fiindcă se află în lume aleşi şi sfinţi, care se roagă pentru lume. Lumea dăinuie fiindcă în Cer nu s-a împlinit numărul celor aleşi'. ("Despre tulburările lumii de astăzi", Sfântul Ioan de Kronstadt)

Caracteristica liturgică a Săptămânii Patimilor este reprezentată de slujbele speciale, unicat în cultul ortodox - Denii. Termenul denie provinde de la slavonescul 'vdenie ' şi semnifică priveghere. În Sfânta și Marea zi de Luni se face pomenirea fericitului Iosif cel preafrumos, dar și a smochinului care s-a uscat prin blestemul Domnului.

Lunea Mare - Evanghelia zilei: Matei 21, 18 – 22

'În vremea aceea, pe când se întorcea în oraş, Iisus a flămânzit; şi văzând un smochin lângă drum, s-a dus la el, dar negăsind nimic într-însul, decât numai frunze, a zis smo­chinului: de acum înainte să nu se mai facă rod din tine în veci. Iar smochinul s-a uscat în clipa aceea. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat şi au zis: cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă? Iisus însă le-a răspuns şi le-a zis: adevărat vă spun vouă: dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smo­chinul, ci şi muntelui acestuia de-i veţi zice: ridică-te şi te aruncă în mare, se va face aşa; şi toate câte veţi cere în rugăciunea voastră cu credinţă veţi primi.'

Semnificația smochinului neroditor

'Smochinul cel neroditor a fost blestemat şi uscat apoi din pricina trufiei sale. Copacul fără roade este icoana omului mândru. El nu are decât frunze. El nu are decât umbră. El nu-şi pleacă crengile la pământ, ca şi copacul plin de fructe. El se ridică spre cer, ca plopul care are numai frunze. Omul mândru este urât şi lui Dumnezeu şi oamenilor. El nu se pleacă celui de jos. El nu mângâie pe cel căzut, căci nu se poate pleca la pământ.

El nu hrăneşte cu nimic pe cel flămând, căci se îngreţoşează de dânsul. Omul mândru nu se poate mântui, de nu se va smeri. De aceea şi Hristos îl usucă prin blestem, ca să nu se mai mândrească cu frunzele sale. Căci mai bine îl vrea pe om smerit şi plecat ca un olog uscat, decât ca un brad verde, dar mândru şi îngâmfat.', spunea arhimandritul Ioanichie Bălan.

'Domnul a luat binecuvântarea de la smochinul care era bogat în frunze, iar roade nu avea - şi el s-a uscat. Aceasta este o învăţătură dată cu fapta. Prin smochin se înţeleg oamenii care la arătare sunt de bună treabă, iar în fapt nu sunt vrednici de laudă. Cine sunt aceştia? Sunt cei care vorbesc frumos despre credinţă, iar credinţă nu au cu adevărat, ci doar cunosc cu mintea lor cele ale credinţei. Ei sunt cei care prin purtarea lor văzută par de bună treabă, iar prin simţirile şi stările lor sufleteşti nu sunt deloc aşa, şi fapte bune fac doar până când nu-şi mai pot ascunde starea lor înrăutăţită, iar atunci când au prilejul nu mai săvârşesc aceste fapte.

De pildă, ei împart milostenie atunci când le cere cineva înaintea oamenilor; dar dacă le ceri între patru ochi, te mai şi ocărăsc. Merg în biserică să se roage lui Dumnezeu şi se roagă în văzul tuturor, şi se roagă şi acasă, ca să nu rămână de ruşine înaintea casnicilor; însă îndată ce rămân singuri nici cruce nu-şi mai fac, iar despre întoarcerea minţii şi a inimii către Dumnezeu habar nu au. Să ne rugăm ca Dumnezeu să nu îngăduie să fim aşa; căci atunci osânda smochinului, de care am amintit mai sus, nu ne va ocoli.', spunea Sfântul Teofan Zăvorâtul.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia,  2011, p. 5), conform Doxologia.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News