Tabletă
Desktop
Data publicării:
A fost România „trădată” la împărțirea lumii la Ialta? Verdictul întrebării istorice: Putea să facă altceva Churchill?
Winston Churchill, premierul Marii Britanii, Franklin D. Roosevet, președintele SUA și Iosif Vissarionovici Stalin, conducătorul URSS, în timpul celebrel Conferințe de la Ialta (4-11 februarie 1945) Photo credit: Wikipedia
Conferința de la Ialta rămâne unul dintre cele mai controversate momente ale istoriei recente, fiind adesea percepută ca o trădare a României de către marile puteri. Conf. univ. dr. Marius Diaconescu, de la Facultatea de Istorie a UB, explică însă că realitatea a fost mult mai complexă, iar România nu a fost „dată”, ci s-a aflat într-o zonă de influență incertă, prinsă între jocurile de putere ale marilor imperii.
După mai bine de 80 de ani, mulți români au rămas cu o convingere adânc înrădăcinată: la Ialta am fost „dați rușilor”, fiind sacrificați pe altarul marilor înțelegeri dintre puterile lumii. Însă realitatea acestui episod istoric este mai complexă. În februarie 1945, într-un context marcat de sfârșitul iminent al celui de-Al Doilea Război Mondial, liderii celor trei mari puteri – Roosevelt, Churchill și Stalin – au trasat noile frontiere ale Europei postbelice.
Președintele american a acceptat condițiile sovieticilor, mizând pe ideea că ONU va putea tempera ambițiile Moscovei. Însă această concesie nu a făcut decât să consolideze influența URSS în Europa de Est, Japonia și Asia. Stalin a încălcat ulterior clauzele înțelegerii, consolidând regimurile comuniste și transformând zona într-un bloc sovietic controlat cu mână de fier.
În teorie, se promiteau alegeri libere și reinstaurarea democrațiilor, dar realitatea a fost alta: pentru următoarele decenii, Estul Europei avea să rămână sub jugul sovietic. Ar fi putut Occidentul să evite această realitate?
Într-un dialog cu jurnalistul Val Vâlcu, conf. univ. dr. Marius Diaconescu a subliniat că România nu era în mod clar „a cuiva” pentru a putea fi „dată”, ci s-a aflat, ca de multe ori în istorie, în bătaia de vânt a marilor imperii.
"Am fost ai cuiva, ca să fim dați? Sau am fost undeva într-o zonă gri, cum am fost mult de-a lungul istoriei noastre, între mai multe imperii? (...) Până ce am întors armele, în 23 august, noi am luptat de partea Germaniei. Schimbarea frontului ne-a permis, până la urmă, să gândim, dintr-o altă perspectivă, că am fi în tabăra învingătorilor.
Dar, în mod real, nimeni nu ne-a tratat, nici măcar la Convenția de pace de la Paris de după război, ca făcând parte dintre învingători. Deci eram aliați cu ei, dar, în orice caz, nu eram la masă să negociem, să fim părtași la negociere. Noi eram obiect de negociere. Noi eram pe masă", a subliniat conf. univ. dr. Marius Diaconescu.
Jurnalistul Val Vâlcu a amintit o anecdotă potrivit căreia, în momentul în care Puterile Axei, inclusiv România, au declarat război Statelor Unite, președintele Roosevelt ar fi remarcat, aproape în treacăt: „Ah, era să uit. Ne-a mai declarat și România război”. „E reală această anecdotă?”, întreabă jurnalistul.
Comentând această poveste, conf. univ. dr. Marius Diaconescu a explicat că astfel de legende sunt frecvente, mai ales în ceea ce îi privește pe Stalin și Uniunea Sovietică. Totuși, remarcă acesta, "Americanii nici nu știau unde-i România, probabil. Rușii știau, germanii știau - că aveau interesele cu petrolul aici -, dar mulți americani, sunt sigur și astăzi că nu știu unde-i România. Și inclusiv la nivelul politicienilor, probabil, în afară de câțiva secretari oficiali care au avut contacte cu România... dacă-l puneți, probabil, pe Vance, să pună degetul pe hartă, unde-i România, cred că trebuie să caute".
Acesta a mai subliniat că intrarea României în război de partea Axei a fost o consecință firească a alianțelor existente, în contextul în care regimul Antonescu deținea toată puterea și a luat deciziile fără opoziție semnificativă.
"(N.r., Faptul că am declarat război Statelor Unite) a fost, până la urmă, firesc: noi eram aliați cu Germania, cu Italia, cu celelalte state din axă fasciste, n-aveam ce face. Ne-am dus pe mâna lor.
Guvernanții au ales. Era regimul Antonescu, până la urmă, n-a fost nimeni în stare să-l dea jos. Reprezenta România. Avea toată puterea atunci să semneze documente de alianță, să declare război (...). Trebuia să alegem o tabără sau alta, pentru că lumea se împărțea. Era evident. Era Germania cu ai lor, întâi Marea Britanie, Franța și Rusia, după aceea s-a alăturat și America de partea cealaltă.
Deci unii răi, alții buni, depinde din ce tabără îi privim. Noi am fost în 1940 rupți: ni s-a luat Transilvania de Nord (a fost dată prin Dictatul de la Viena Ungariei), ni s-a luat Basarabia și Nordul Bucovinei (l-au luat rușii, la final de iunie), iar tot în contextul acela am fost obligați să cedăm și Cadrilaterul", a conchis conf. univ. dr. Marius Diaconescu.
Ascultă mai multe aici:
Citește și: EXCLUSIV România a declarat război Statelor Unite. De ce n-a rămas neutră
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
