Wolfgang Amadeus Mozart a murit la doar 35 de ani. „Ah, draga mea So­phie, cât mă bucur că ai venit. Trebuie să stai la noapte aici şi să vezi cum mor”, a spus muzicianul în ultimele sale clipe.

Wolfgang Amadeus Mozart a debutat în muzică prin interpretări pentru aristocrația europeană și și-a compus primele opere la vârsta de șase ani. La apogeul carierei, la vârsta de 30 de ani, Mozart a încetat din viață la Viena, în condiții suspecte, scrie kcblau.com.

Mesajul din lampa cu gaz

Se speculează că ar fi fost otrăvit. Decenii mai târziu, Sophie Haibel, cumnata lui Mozart, își amintea încă de o premoniție ciudată. În prima duminică din decembrie 1791, ea se afla în bucătărie, pregătind o ceașcă de cafea pentru mama sa. Cu o zi înainte, Sophie fusese la Viena pentru a-și vizita cumnatul, care se îmbolnăvise, dar revenise cu vești îmbucurătoare. Acum, în timp ce aștepta să fiarbă cafeaua, Sophie privea fix, căzută pe gânduri, flacăra aprinsă a unei lămpi cu gaz și se gândea la soțul suferind al surorii sale, Costanze.

Deodată, flacăra s-a stins „complet, de parcă n-ar fi fost niciodată aprinsă“, avea să scrie ea mai târziu. „Nici măcar o scânteie nu a mai rămas pe fitilul principal, şi totuşi nu se făcuse nici un pic de curent — pot să jur.“ Ghidată de un presentiment ciudat, s-a grăbit să meargă la mama sa, care a sfătuit-o să se întoarcă acasă la Mozart fără întârziere. Constanz a întâmpinat-o pe sora sa cu un sentiment de ușurare, povestindu-i că Wolfgang Amadeus Mozart trecuse printr-o noapte agitată și a rugat-o să rămână. „Ah, draga mea So­phie, cât mă bucur că ai venit. Trebuie să stai la noapte aici şi să vezi cum mor”, a spus muzicianul.

Un preot a fost chemat degrabă, dar și un medic care i-a pus comprese reci pe frunte. La 12:55 dimineața, în data de 5 decembrie 1791, Wolfgang Amadeus Mozart își dădea ultima suflare. În mai puțin de două luni, geniul muzical, copil-minune și prolificul compozitor ar fi împlinit 36 de ani.

Ultimele ore ale lui Mozart (1756-91) (ulei pe pânză), de Henry Nelson O’Neil, (1817-80)

Atunci când a căzut la pat pe 20 noiembrie, nimeni nu a bănuit că ar putea fi vorba despre o afecțiune fatală. Boala a debutat cu umflarea mâinilor și picioarelor și o incapacitate aproape totală de a se mișca. Apoi, au apărut vărsături bruște. "Febră miliară acută" - așa a fost înregistrat în registrele oficiale de deces din Viena.

Și-a presimțit moartea

Mozart însuși avea bănuielile lui. Cu câteva săptămâni înainte de a-și găsi sfârșitul, eminentul compozitor i-a mărturisit soției sale, Constanze, că a fost otrăvit: "Cineva mi-a administrat acqua tojfana și a calculat exact data când voi muri." Era vorba despre o otravă inodoră și cu acțiune lentă, bazată pe arsenic.

La 31 decembrie 1791, un ziar din Berlin informa publicul despre moartea compozitorului și specula asupra cauzei acesteia. "Deoarece trupul i se umflase după moarte, s-a presupus că a fost otrăvit," titra publicația.

Fiul cel mare al lui Wolfgang Amadeus Mozart, Carl Thomas, amintea că trupul tatălui său era atât de umflat și mirosul de putrefacție atât de puternic încât nu s-a efectuat nicio autopsie. În contrast cu majoritatea cadavrelor care se răcesc și devin rigide, corpul lui Mozart a rămas moale și elastic, asemănător cu cei care mor prin otrăvire. Cu toate acestea, rămânea întrebarea: cine ar fi avut un motiv pentru a dori moartea lui Mozart?

Văduva compozitorului nu lua în considerare zvonurile despre otrăvire și nu acuza pe nimeni. Astfel, povestea a fost rapid uitată, până când a fost readusă în prim-plan cu accente dramatice, trei decenii mai târziu, de către nimeni altul decât un rival care, cu siguranță, ar fi putut să-i dorească sfârșitul lui Mozart.

A fost otrăvit de către un rival?

Antonio Salieri a fost numit compozitor la Curtea împăratului Iosif al II-lea în 1774, la doar 24 de ani. Atunci când Mozart a sosit la Viena șapte ani mai târziu, Salieri era deja un muzician de prim rang în capitala austriacă, cucerind inimile aristocraților. Cu toate acestea, îl vedea pe Mozart ca pe un rival, un geniu ale cărui talente păreau imposibil de egalat. La rândul său, Mozart nu ascundea deloc disprețul pe care îl avea pentru compozitorul Curții.

Deși a negat în mod constant orice implicare în decesul lui Mozart, în 1823, pe patul de moarte, Salieri a căzut în delir, aducând în discuție presupusul său rol în tragicul eveniment și exprimând dorința de a-și mărturisi păcatul.

Cu toate acestea, nu au existat niciodată dovezi concludente că Salieri ar fi fost responsabil de moartea rivalului său. Ba mai mult, chiar fiul renumitului compozitor, care ulterior a studiat cu Salieri, a afirmat că acesta nu l-a omorât ci, în schimb, l-a „otrăvit cu intrigi“, subliniind astfel absența unei vinovății directe în ceea ce privește decesul lui Mozart.

Omorât din gelozie?

Un al doilea suspect a fost Franz Hofdemel, un confrate din loja masonică din care făcea parte și compozitorul, a cărui tânără şi atrăgătoare soţie, Magdalena, s-a numărat printre ultimii elevi ai lui Mozart. La câteva zile după moartea lui Wolfgang Amadeus Mozart, Hofdemel şi-a atacat cu sălbăticie soţia însărcinată, mutilând-o şi defigurând-o cu lovituri de cuţit pe faţă, gât şi braţe, după care şi-a luat viaţa.

Magdalena a supraviețuit și, după cinci luni, a adus pe lume un copil despre care zvonurile răutăcioase susțineau că ar fi fost al lui Mozart. Sora mai în vârstă a lui Mozart, Maria Anna, a observat la un moment dat că fratele ei oferea lecții de muzică tinerelor femei doar când se îndrăgostea de ele. Din nou, nu sunt suficiente dovezi nici până-n ziua de azi care să ateste că Hofdemel l-ar fi omorât pe Mozart, cu toată că se zvonește că muzicianul ar fi compus versuri deranjante pentru frații din loja masonică și și-ar fi atras astfel zeci de dușmani și antipatii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News