Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
• A boicota sau a nu boicota? Aceasta-i întrebarea. Despre patriotism, inimă rea şi ştrudel
Colaj: Freepik
Ce-avem de făcut de-acum încolo? Cui foloseşte că Mircea Badea renunţă la băutura preferată? Se va clătina Austria după gestul lui? Sau al tău? Sau al meu?
Ieri, Nehammer ne-a dat peste mâini şi ne-a băgat arătătorul în faţă însoţit de un "Nein" ca un sâsâit de şarpe. După Finlanda, a venit Suedia şi mai apoi şi-a încordat muşchii Austria care a zis că mai avem nevoie de timp. Cum era de aşteptat, România a început să frigă. Postări peste postări: "Boicot Austria!", "Închideţi-vă conturile!", "Scoateţi şniţelul din meniu!", "Daţi foc la schiuri!", "Nu mai alimentaţi din OMV!", "Nu mai beţi din ăla care vă dă aripi!"
Cu atâta furie în jur, de înţeles - de altfel -, stau şi mă gândesc: am o cutie de praline Mozart prin casă, primită de la cineva proaspăt întors din Austria. S-o desfac, să n-o desfac? S-o las să expire? S-o fac cadou? Să-i dau drumul în coşul de gunoi? Sunt jocuri mari şi grele, peste noi, sunt interese care n-au de-a face cu ştrudelul, tortul Sacher şi cașcavalul Bergkäse.
Ne-a mai luat valul, în trecut, şi cu furia lalelelor. Între timp ne-a trecut. Acum ne vărsăm nervii pe şpriţul cu mere al austriecilor. unde ne duce asta? Îi falimentăm noi pe coloşi? Îi ardem la buzunar? Le punem la pământ băncile? Le închidem afacerile? Îi facem noi mici pe cei mari? Câtă putere să fie şi într-un şniţel? Da, e supărare mare, e mai mult necaz şi oftică, dar parcă ne-aşteptam "niţel", nu-i aşa? Ceva din aer ne spunea că finele de an nu ne va aduce cele mai bune veşti.
E front comun pe Facebook. E câmp de luptă. Unii se leagă de baştina lui Hitler, alţii de Strauss, alţii de untul lor cu sare. Unii iau foc pe Schnapps-ul lor, alţii se gândesc să nu mai pună mâna vreodată pe cidrul lor în supermarket. Copiii se gândesc de pe acum să-şi scoată perechea de austrieci din pachetul de cărţi de Păcălici! Fiecare are câte-o idee despre cum ar putea să întindă piciorul pe după colţ şi să pună piedică economiei austriece. Revolta e mare, apăsarea votului de ieri mai ustură şi azi şi o să usture încă o săptămână, încă vreo două luni, încă un an. Eu cred că o să vină o zi când vom da uitării ziua de ieri. Şi vom întinde iar mâna spre ştrudelul rumenit din vitrina caldă, vom bea din nou Pills-ul lor şi vom schia din nou pe pârtiile lor.
Pentru că, nu-i aşa, românul ţine la tăvăleală. Se aprinde, sfârâie un pic şi-apoi se stinge, ca un european cuminte şi ascultător. Şi dacă nu le mai bem energizantele, ce? Se face gaură în steagul Austriei? Nici vorbă. Amărăciunea rămâne tot la noi, pasul greu tot pe pământul nostru se va face, ciuda încolţită acum tot printre noi, aici, acasă, va da să crească în perioada ce va să vină.
Domnilor austrieci, de data asta ne-aţi lăsat pe afară, pe motiv că nu suntem suficient de primeniţi pentru a fi primiţi la "Curtea Domnească", de parcă n-am fi avut gulerele scrobite şi-am fi intrat cu pământ pe tălpi! Vor veni şi vremurile noastre bune. Şi-atunci chiar că vom da cu berea voastră de zid. De bucurie!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
• acest articol reprezintă o opinie
