Ceață în jurul Convenţiei cadru a CE privind IA, democraţie şi statul de drept. Trebuia UE să se consulte cu statele membre înainte să semneze? 

Nicio semnătură individuală a unui stat membru UE nu a fost acceptată în cadrul negocierilor premergătoare semnării primului tratat internaţional în domeniul Inteligenţei artificiale - Convenţia cadru a Consiliului Europei privind inteligenţa artificială, democraţie şi statul de drept, adoptat de Comitetul Miniştrilor în cadrul celei de-a 133-a sesiuni (Strasbourg, 17 mai 2024) şi deschis spre oficializare în 5 septembrie 2024, la Vilnius.

Potrivit Agerpres, în cea de-a doua zi a lucrărilor Sesiunii ordinare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), care se desfăşoară la Strasbourg, în perioada 30 septembrie - 4 octombrie 2024, senatorul Titus Corlăţean, membru al Delegaţiei Parlamentului României la APCE, s-a adresat secretarului general al Consiliului Europei, Alain Berset, ales în această funcţie prin vot secret, în plenul Adunării, în sesiunea din iunie a.c.

În intervenţia sa, senatorul Corlăţean s-a referit la importanţa istorică a primului tratat internaţional în domeniul Inteligenţei artificiale - Convenţia cadru a Consiliului Europei privind inteligenţa artificială, democraţie şi statul de drept, adoptat de Comitetul Miniştrilor în cadrul celei de-a 133-a sesiuni (Strasbourg, 17 mai 2024) şi deschis spre semnare în 5 septembrie 2024, la Vilnius, cu prilejul Conferinţei informale a miniştrilor de justiţie din statele membre ale Consiliului Europei.

Statele membre UE, reduse la tăcere

În acest context, senatorul Titus Corlăţean a subliniat că decizia guvernelor statelor membre ale Consiliului Europei care sunt şi membre UE de a acorda Comisiei Europene competenţa de semnare a acestui tratat important, în numele tuturor acestor state, constituie o greşeală strategică majoră întrucât reglementările Convenţiei cadru nu se referă în primul rând la piaţa unică, ci mai ales la aplicarea standardelor europene în materia drepturilor fundamentale ale omului, democraţiei şi statului de drept, la respectarea demnităţii umane, la asigurarea desfăşurării în condiţii democratice a procesului electoral etc.

Astfel, în opinia senatorului Corlăţean, este regretabil faptul că nu a fost acceptată, în cadrul negocierilor dintre Comisia Europeană şi guvernele statelor membre, nicio semnătură individuală a unui stat membru.

Totodată, Titus Corlăţean a subliniat că misiunea secretarului general al Consiliului Europei rămâne, cu atât mai mult în această perioadă marcată de provocări multiple, aceea de gardian al respectării standardelor democratice şi al competenţelor istorice ale Consiliului Europei în stabilirea acestor standarde. Ca urmare, a solicitat lui Alain Berset ca, împreună cu guvernele statelor membre ale UE, să identifice o soluţie juridică sui generis astfel încât fiecare dintre aceste state să poată semna noul tratat, eventual alături de o declaraţie care să indice domeniul de competenţe.

Convenţia cadru a Consiliului Europei privind inteligenţa artificială, democraţia şi statul de drept a fost semnată la Vilnius de următoarele state: Andorra, Georgia, Islanda, Norvegia, Republica Moldova, San Marino, Marea Britanie, Israel, SUA şi Uniunea Europeană.

Citește și Corlățean cere Consililui Europei să blocheze semnarea Convenției privind AI-ul fără implicarea statelor membre

S-a procedat corect?

Tratatul de la Lisabona este un tratat internațional care modifică cele două tratate fundamentale ale Uniunii Europene (UE), respectiv Tratatul de la Maastricht (Tratatul privind Uniunea Europeană - TUE) și Tratatul de la Roma (Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene - TFUE). Adoptat pe 13 decembrie 2007, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, după ce a fost ratificat de toate statele membre ale UE.

De asemenea, tratatul reafirmă principiul subsidiarității care asigură că deciziile sunt luate cât mai aproape de cetățeni și că UE nu acționează în domenii în care statele membre pot acționa mai eficient singure.

De aici și... semnele de întrebare. A fost un abuz așa cum susține senatorul Corlățean sau era UE îndreptățită să facă asta? S-a trecut peste interesul colectiv? S-a comportat UE precum o federație? 

Să facem un rezumat. Convenția a fost semnată de UK, SUA și UE. De ce a semnat UE în numele țărilor membre, mai cu seamă când vorbim despre Inteligența Artificială? Nu de puține ori, Uniunea Europeană a fost acuzată că nu a acționat unitar și că acționează independent, fără a ține cont de politicile comune, mai ales când vine vorba de IA, subiect destul de controversat. De data aceasta a făcut-o și a făcut-o, declarat, pentru "binele comun".

"E mai mult o speță juridică și procedurală. Privind politica monetară sau financiară, UE poate lua decizii la nivel central similar unei federații. În alte aspecte importante se impun decizii bazate pe unanimitate sau consens. Capacitatea sa de a lua decizii ca o federație variază în funcție de domeniu și de competențele specifice acordate instituțiilor UE prin tratate. O astfel de convenție ar putea fi discutată și decisă prin consens la nivelul Consiliul UE" ne-a explicat un specialist pe relații internaționale, cadru universitar.

Avea sau nu UE drept să decidă și să semneze în numele țărilor membre?

Știm că Tratatul de la Lisabona dă personalitate juridică UE. Cu toate acestea, nu putem spune că Uniunea Europeană este o federație în sensul clasic, și asta pentru că statele membre își păstrează o mare parte din suveranitatea lor și există un echilibru între guvernarea interguvernamentală și cea supranațională. Tratatul de la Lisabona a oferit UE personalitate juridică proprie, dar nu a transformat-o într-o federație, ci doar a consolidat mecanismele sale de integrare și coordonare între statele membre.

Dacă stăm bine și ne gândim, UE nu e la prima "abatere". A mai semnat Tratatul de la Istanbul, în același mod. A semnat în numele tuturor când, așa cum este de părere Titus Corlățean, fiecare stat membru ar fi avut drept să se pronunțe și să voteze. Dar și-a depășit UE, cu adevărat, atribuțiile la nivel decizional?

Știm că Uniunea Europeană (UE) nu are statut de federație, ci reprezintă un model unic de integrare politică și economică între statele membre, fiind adesea descrisă ca o „uniune sui generis.” Aceasta înseamnă că UE nu este nici o federație clasică (precum Statele Unite ale Americii), nici o organizație internațională obișnuită. În schimb, UE funcționează pe baza unei coexistențe între competențele statelor membre și cele ale instituțiilor europene, având un cadru de guvernanță care combină elemente federale și interguvernamentale.

Prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană a dobândit personalitate juridică proprie (articolul 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană - TUE). Acest lucru înseamnă că UE poate încheia acorduri internaționale, poate participa la organizații internaționale și poate acționa în fața instanțelor naționale și internaționale în nume propriu.

Totuși, UE nu este o federație, pentru că:

- Statele membre ale UE își păstrează o mare parte din suveranitatea proprie, în special în domenii precum politica externă, apărarea, fiscalitatea și justiția. Deși unele competențe sunt transferate către instituțiile UE (ex. comerțul, piața internă, politica monetară pentru statele din zona euro), majoritatea deciziilor se iau printr-un echilibru între statele membre și instituțiile UE.

- În unele domenii, cum ar fi politica externă și de securitate comună, deciziile sunt luate în mod interguvernamental, adică prin consensul statelor membre, nu prin mecanisme supranaționale de vot majoritar, cum ar fi în parlamentele federale.

- Principiul subsidiarității, consacrat prin tratatele UE, impune ca deciziile să fie luate la nivelul cel mai apropiat de cetățeni, ceea ce înseamnă că UE nu intervine decât în cazurile în care statele membre nu pot acționa mai eficient singure. Prin urmare, acest mecanism limitează puterea centralizată și permite statelor membre să păstreze competențe esențiale.

Și totuși... UE poate încheia tratate internaționale în numele tuturor statelor membre, potrivit noilor reglementări din Tratatul de la Lisabona.

Ce a schimbat Tratatul de la Lisabona

A oferit Uniunii Europene capacitatea de a acționa ca o entitate juridică unică în relațiile internaționale. De pildă, UE poate încheia tratate internaționale în numele tuturor statelor membre. Tratatul de la Lisabona a extins utilizarea procedurii de codecizie între Parlamentul European și Consiliu, întărind componenta democratică a Uniunii. În plus, Articolul 50 a introdus mecanismul legal pentru retragerea unui stat membru din UE, așa cum s-a întâmplat cu Marea Britanie în procesul Brexit.

Reamintim că la 1 august 2024 a intrat în vigoare Regulamentul UE privind inteligența artificială (IA). Actul european privind inteligenţa artificială, prima normă de acest fel în lume, urmărește să reglementeze utilizarea acestei tehnologii în funcţie de riscul pe care îl prezintă pentru oameni şi în acelaşi timp să stimuleze industria europeană în faţa giganţilor precum China sau Statele Unite. Astfel, companiile care nu respectă prevederile regulamentului riscă sancțiuni semnificative: amenzi de până la 7% din cifra globală anuală de afaceri pentru încălcările legate de aplicații interzise, până la 3% pentru alte obligații și până la 1,5% pentru furnizarea de informații eronate.

Statele membre ale UE au termen până la 2 august 2025 să desemneze autoritatea responsabilă cu aplicarea legislației la nivel național, în timp ce la nivel european, această responsabilitate va reveni unui nou Birou AI din cadrul Comisiei Europene. Cele mai multe prevederi ale regulamentului vor intra în vigoare de la 2 august 2026, cu excepția interdicției asupra sistemelor cu risc inacceptabil, care va fi aplicabilă în termen de șase luni, și a regulilor pentru IA de uz general, ce vor deveni obligatorii în termen de un an.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News