30 noiembrie este ziua în care era celebrat de daci lupul și a fost asociată de etnologi intrării în Anul Nou Dacic.

Sântandrei este o mare divinitate geto-dacă peste care creștinii l-au suprapus, pe 30 noiembrie, pe Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, ocrotitorul României. La popoarele tracice, noaptea de 30 noiembrie şi ciclul de înnoire al timpului, coincid cu perioada calendaristică a Dionisiacelor Câmpeneşti şi a fermentării vinului în butoaie. Există credinţa că în această noapte se deschid cerurile şi că toate animalele vorbesc, dar cel care le aude nu trebuie să povestească nimănui nimic, pentru că va rămâne, pentru tot restul vieţii, mut.

Părinţii Bisericii creştine dorind să înlăture din conştinţa credincioşilor vechile tradiţii păgâne, au suprapus ziua de praznic a Sfântului Andrei peste o sărbătoare mult mai veche, geto-dacă, legată de cultul lupului. Populaţia a asimilat sfântul creştin, propovăduitorul creştinismului în ţinuturile de la Dunărea de Jos, dar i-au pus în spate şi unele din atribuţiile zeului uzurpat. Numit în calendarul popular Sf. Andrei, Sântandrei, Moş Andrei, Andreiu de Iarnă, acesta devine în calendarul popular patron al lupilor, un sfânt-moş care moare şi renaşte în perioada de celebrare a Anul Nou dacic.

„Ziua Sfântului Andrei se mai cheamă şi Ziua Lupului sau Gădineţul Şchiop, serbându-se pretutindeni cu nelucru, ca să nu strice lupii vitele şi mai ales oile şi caprele. Primejdia este însă nu numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care ar îndrăzni a pleca la drumuri în această zi, când porneşte lupăria", afirma etnologul Tudor Pamfile, în volumul Sărbătorile la români (1913).

Obiceiuri din străbuni

Un obicei care atestă suprapunerea sărbătorii creştine a Apostolului Andrei peste presupusul An Nou dacic este Bocetul Andreiului, atestat la românii din Transnistria. Fetele confecţionau păpuşi din cârpe, numite Andreiu, substitut al anului vechi care moare pentru a renaşte, le aşezau pe laviţă (pat) şi le jeleau ca pe un mort în noaptea de 29/30 noiembrie. O altă practică de rit funerar efectuat în noaptea de Ovidenie sau de Sântandrei era privegherea de către femeile moldovence de dincoace de Prut a unei lumânări lungi, făcută colac, precum Măsura sau Statul Mortului, aprinsă astăzi la înmormântarea oamenilor din mai multe zone etnografice.

Perioada Anului Nou Dac coincidea cu ceremoniile religioase romane, care îl celebrau pe Saturn, stăpânul timpului. Deoarece Sfântul Andrei a predicat în spațiul danubiano-pontic, asocierea cu imaginea Lupului și conexiunea cu zeul timpului, Saturn, s-a produs firesc și a rămas în mentalul colectiv.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News