Institutul Cultural Român critică în termeni duri atitudinea unor persoane, care, după ce li s-au tăiat fondurile  au început să lanseze atacuri la adresa noii conduceri a Institutului. Printre cei care au beneficiat de fondurile ICR, când la conducere se afla Horia Radu Patapievici, se numără Vladimir Tismăneanu şi Teodor Baconschi.

Referitor la  Vladimir Tismăneanu, comunicatul precizează: „Ce acoperire morală să evalueze instituţia are Vladimir Tismăneanu (care a încasat sume incredibile doar de la ICR în ultimii ani, inclusiv pentru a susţine conferinţe în ţara în care trăieşte şi în universitatea în care lucrează)?”.

 În ceea ce-l priveşte pe fostul ministru de Externe Teodor Baconschi, acuzaţiile se referă la criteriile de selecţie a unor nulităţi în conducerile diverselor filiale, fiind acuzat că „a desemnat capricios persoane neadecvate în funcţii, iar acum caută să iasă cumva în relief”.

De Ce News vă prezintă textul integral al Comunicatului ICR:

"Precizări

 Miercuri, 30 ianuarie 2013

 Oricine este liber să comenteze funcţionarea unei instituţii publice, iar Institutul Cultural Român este o astfel de instituţie. Sunt, însă, de îndeplinit, totdeauna şi oriunde, cel puţin două condiţii : a) cel care comentează să se fi informat în prealabil asupra activităţii din acea instituţie; b) cel care comentează să fi avut un raport corect cu instituţia în cauză.

 În ultima vreme se întrec în a se exprima despre Institutul Cultural Român şi formulează opinii care de care mai lipsite de temei, tot felul de inşi care nu citesc nici măcar site-ul instituţiei, necum documente mai pretenţioase. Mai grăitor este faptul că se pronunţă inşi care au afectat negativ sau au folosit copios, în trecut, banii instituţiei, dincolo de limitele normalului. Bunăoară, ce acoperire morală să evalueze instituţia are Vladimir Tismăneanu (care a încasat sume incredibile doar de la ICR în ultimii ani, inclusiv pentru a susţine conferinţe în ţara în care trăieşte şi în universitatea în care lucrează)? Sau Teodor Baconschi, care a desemnat capricios persoane neadecvate în funcţii, iar acum caută să iasă cumva în relief? Sau Katia Dănilă, care a trebuit să fie înlocuită neîntârziat la Paris pentru management slab?! Sau Corina Şuteu, care a plecat din post în iunie 2012, din ICR New York, ducând cu ea logistica şi unele programe ale instituţiei? Sau familia Perjovschi, soţ şi soţie, care s-a înfruptat copios din banii instituţiei? Sau Marius Chivu, sau Maria Răducanu, sau Mihai Chirilov, sau alţii în aceeaşi situaţie? Exemplele de auto-supraevaluare sunt numeroase. Sunt cazuri care atestă fără putinţă de tăgadă irosirea de resurse pe activităţi superficiale, pe alocuri derizorii. La nevoie, vom reveni cu amănunte.

 Menţionăm, totodată, că principalii creatori ai României, din artă, literatură, ştiinţă, nu au beneficiat de vreun sprijin financiar din partea ICR în ultimii ani.

 Pe de altă parte, înţelegem îngrijorarea unora care au beneficiat din plin, în toţi aceşti ultimi ani, de banii ICR – îngrijorare motivată probabil şi de recenta apariţie a noului Raport al Curţii de Conturi a României cu privire la gestionarea plină de abateri de la lege a acestor resurse.

 Cei mai mulţi dintre inşii amintiţi nu au citit, cu siguranţă, textele comunicate public ale actualei conduceri a ICR (ei nu ştiu, de pildă, că toate deciziile ICR sunt publice prin intermediul „Buletinului Informativ ICR“, ce se publică periodic). Iniţiativele instituţiei sunt sintetizate în documente programatice, în care a fost expusă noua strategie ICR, menită să consolideze politica culturală a României în ceea ce priveşte promovarea culturii române în lume şi sincronizarea Institutului Cultural Român cu provocările globale ale secolului al 21-lea. O lectură atentă a acestor texte, declaraţii, comunicate publice, dublată cu monitorizarea activităţii inovative din primele luni ale mandatului noii conduceri a ICR (înfiinţarea filialelor ICR din ţară, înnoirea tuturor programelor, derularea programelor pentru ICRS, deschiderea ICR către întreaga sferă culturală, înfiinţarea conferinţelor ICR, pregătirile intense pentru Salonul Cărţii de la Paris, organizarea unor concursuri deschise pe posturi etc.) atestă tocmai eforturile de recredibilizare a ICR după o perioadă în care criticile la adresa stării şi conducerii ICR în anii 2008 – 2012 s-au extins în societate.

 Răspunsul la aberaţiile acelor inşi – venite din frustrări de altă natură, altele din necunoaştere ori din absenţa minimală a informării – este unul la vedere, oferit de activitatea intensă a actualului ICR, care face exact ceea ce legea l-a mandatat: reprezentarea, promovarea şi protejarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate".

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News