Ulterior, țelul unirii avea să fie atins la 1 Decembrie 1918, prin Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

În 1857, la Iași, Comitetul Electoral al Unirii a fixat la 1/13 martie un program politic pentru Unirea Principatelor. 

În Moldova, lucrările Adunării Elective au început în ianuarie 1859 iar pe data de 15 ianuarie 1859 deputații majorității au căzut de acord ca Alexandru Ioan Cuza să fie desemnat candidat comun. Propunerea a fost votată în unanimitate. Ulterior, pe 17 ianuarie1859, Adunarea Electivă l-a numit domn pe Alexandru Ioan Cuza.

În Țara Românească, Adunarea Electivă era dominată de conservatori, care dețineau 46 de mandate din cele 72. După numeroase tensiuni, pe 24 ianuarie 1859, la celebrul hotel Concordia din București, deputații Partidului Conservator și cei ai Partidei Naționale au acceptat soluția dublei alegeri. Propunerea a venit din partea lui Dimitrie Gr. Ghica.

Așa se înfăptuia Mica Unire și lua naștere România.

De unde vine numele România și când s-a folosit prima oară în istorie

Istoricul Ioan Aurel Pop, în prezent președintele Academiei Române, într-un discurs la Academie, în 2015, a explicat că numele de Țara Românească este identic cu cel de România, dar în mod oficial acest nume s-a folosit pentru prima oară în 1862. Deci la trei ani de la Unirea Principatelor.

„Numele de România - în forma specifică, cu vocalele „o” şi „â” - s-a folosit pentru prima oară în mod oficial, în documente de stat, prin anii 1862-1866, pentru teritoriul rezultat din unirea Ţării Româneşti (Oltenia şi Muntenia, fără Dobrogea) şi Moldovei (partea central-apuseană-cu zona de la nordul gurilor Dunării-fără Bucovina şi fără cea mai mare parte din Basarabia)”, explica Ioan Aurel Pop.

Dar numele de România a fost consacrat de Constituția din 1866.

„Constituţia de la 1866 a consacrat numele de România. În străinătate s-a mai folosit, o perioadă, numele de Valahia. Foarte mulţi oameni au uitat, iar alţii nu au ştiut niciodată că, până târziu, în secolul al XIX-lea, ceea ce românii numeau generic „Ţara Românească” era pentru orice străin „Valahia” (cu diferite variante de scriere şi pronunţare). Datorită acestei constituiri târzii a statului român modern şi a impunerii denumirii oficiale de România abia în a doua parte a secolului al XIX-lea, mulţi autori străini au rămas derutaţi în legătură cu dualitatea numelui de Valahia-România şi de valah-român. S-a spus şi s-a scris adesea că numele de România a fost «inventat» sau folosit pentru prima oară de către un autor grec, Dimitrie Philippide, pe la 1816, când el publica la Leipzig lucrările Istoria României şi Geografia României, referindu-se în linii mari la spaţiul vechii Dacii traiane”, a mai precizat reputatul academician.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News