"Sunt azi 22 de ani de când a murit Iosif Sava. 22 de ani înseamnă jumătatea vârstei mele. Am, așadar, 22 de ani cu Sava și 22 fără el. Simțeam atunci, în acel august la fel de torid, la cimitirul evreiesc Filantropia, că moare, odată cu Iosif Sava, ceva esențial. Că nu era o moarte obișnuită. Omul care spunea mereu: “nu ceda!”, plecase dincolo după ce, salvat de o operație grea, contactase în spital un virus ucigaș.

Am învățat de la Iosif Sava, în anii formării mele, ani de sfârșit de secol, asemenea multor tineri care l-au iubit fără să îl întâlnească, de dincolo de ecranele timpului, că muzica mare e tristă, că televiziunea înseamnă întâi și întâi educație și instrucție și că marele spectacol al lumii e cel al minții.

Unul din semnele pe care Dumnezeu mi le-a dat e faptul că, ani după moartea lui, am fost de multe ori în apartamentul său, din strada Sfinții Apostoli, nu departe de locul unde a fost dărâmată vechea Operetă.

Dorul de Serata Muzicală tv e unul din dorurile care nu se vor stinge vreodată. Acele ore de weekend vor rămâne dintre cele mai intense pe care le-am trăit vreodată, auzind, mereu și mereu, printre simfonii și confesiuni, o vorbă a lui Mahler: omul e făcut din cer și din noroi.", a scris Ionuţ Vulpescu pe Facebook.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News