Astăzi, chiar de ziua lui, România a învins Ucraina. Tot pe 17 iunie, dar în 1984, România pierdea meciul cu Republica Federală Germania la Turneul final din Franța. Ziua de 17 iunie, până astăzi, nu a fost una norocoasă pentru România în fotbalul „despre care voi mai vorbi cu alte ocazii, în săptămânile care urmează”, a spus Ionuț Vulpcescu

„Azi, 17 iunie, 48 de ani de când divinitatea și astrele mi-au dat un loc și un timp al meu în lume.

Astăzi, în 1984 - deci în oglinda istorică a acestei vârste - România pierdea meciul cu Republica Federală Germania la Turneul final din Franța. Când Lucescu l-a scos pe Hagi la pauză și l-a înlocuit cu Zare. De altfel, ziua de 17 iunie, până astăzi, nu a fost una norocoasă pentru România în fotbalul despre care voi mai vorbi cu alte ocazii, în săptămânile care urmează.

În 1935, Iugoslavia bătea România la Cupa Balcanică (2-0), în 1956, România pierdea în fața Suediei (0-2), în 1972 avea un amical de 3-3 cu Italia, în 2000 Portugalia castiga bătălia din Campionatul European cu 1-0 și în 2008 Olanda ne dădea șah mat cu 2-0 tot într-un European, când pe Pițurcă l-a bătut virusul temporizării. Așa e ziua de 17 iunie, una în care primești ce meriți după multă muncă și credință că istoria nu s-a jucat încă. Azi, de ziua mea, contextual și probabil insuficient, România și-a învins ghinionul, de fapt limitele, iar eu am avut o genuină fericire, dinspre fotbalul de la care am învățat cea mai frumoasă lecție vitală: libertatea.

Viața noastră se împarte între ceea ce ne e dat și ceea ce alegem pentru noi înșine. Fiecare vârstă se trăiește între ceasul astral și cel sentimental, între ceea ce steaua sub care ne-am născut ne-a pus în destin și ceea ce inima noastră propune, din libertate, atunci când bate pentru o clipă, pentru un zâmbet, pentru un chip, un capriciu sau o emoție. Sunt un geamăn cinstit, mă zbat între providență și voință, între ce trebuie și ce vreau. Dincolo de timpul zodiacal, am însă un timp al meu, în care zilele curg altfel: mai lent sau mai repede, depinzând de rana pierderii unei ființe dragi, de bucuria prieteniei unui suflet nobil, de altruismele mele, uneori costisitoare.

Nu am încă rețeta magică pentru a face ca ceasul zodiacal și cel pământesc să bată fără întârzieri sau grabă. Dar am un fel al meu de a fi cel mai convingător geamăn pe care îl cunosc și de a face din relația cu timpul ceva mai ludic decât mă lasă vârsta mea, timpurile noastre și vremurile care vor veni.

Sper doar ca ceasul zodiacal să picure în cel istoric tot ce e mai bun. Știu că s-a dus deja jumătate din viață și că e posibil să nu fi rămas cea mai bună parte din ea, la fel de bine cum cred că am rămas cu datorii la viață, și că timpul de după această aniversare e o noblețe care obligă să dau ora exactă pentru alte împliniri ale lumii acesteia. Nu am nicio idee despre ce vor face anii următori să fie blânzi. Îmi promit să împac cele două ceasuri, al istoriei personale și impersonale, încercând să fiu cea mai bună versiune a mea. Mulțumesc celor care faceți ca în timp și prin timp, să rămânem împreună, chiar dacă diferențele de fus orar, convingeri și libertăți nu ne fac neapărat să trăim laolaltă!”, a scris Ionuț Vulpescu pe Facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News